Reguli de procedură

 REGULILE PROCEDURII ARBITRALE

 

  CUPRINS

Articol

 

TITLUL I. DISPOZIȚII GENERALE
 
Capitolul I. Domeniul de aplicare a Regulilor procedurii arbitrale  

Obiectul Regulilor procedurii arbitrale

1

Aplicarea în spațiu a Regulilor Procedurii Arbitrale

2

Aplicarea în timp a Regulilor Procedurii Arbitrale

3

Interpretarea Regulilor Procedurii Arbitrale

4
Capitolul II. Drepturile și principiile fundamentale ale procedurii arbitrale  

Contradictorialitatea și egalitatea părților în drepturile procesuale

5

Buna credință

6

Oralitatea

7

Dreptul la apărare

8

Libertatea stabilirii regulilor de procedură

9

Limba de procedură și dreptul la traducător

10

Dreptul aplicabil fondului

11

Rolul diriguitor al tribunalului arbitral

12

Utilizarea de mijloace tehnice

13

Confidențialitatea procedurii arbitrale

14
Capitolul III. Competența Arbitrajului Internațional  

 Secțiunea 1. Convenția arbitrală

 

Definiția convenției de arbitraj

15

Forma convenției de arbitraj

16

Tipurile de convenții arbitrale

17

Efectele convenției arbitrale

18

Compatibilitatea convenției arbitrale cu acțiunea asiguratorie

19

 Secțiunea a 2-a. Competența materială

 

Determinarea propriei competențe

20

Comeptența jurisdicțională

21

 Secțiunea a 3-a. Competența teritorială

22

Locul desfășurării procedurii arbitrale

22

Secțiunea a 4-a. Intervenția instanțelor de judecată

 

Limitele intervenției instanțelor de judecată

23

Declinarea competenței și strămutarea litigiului la arbitraj

24

Soluționarea conflictelor de competență

25

 Secțiunea a 5-a. Competența în caz de concurență a pretențiilor în mai multe cauze arbitrale

26

Conexarea procedurilor arbitrale

26
Capitolul IV. Constituirea tribunalului arbitral  

 Secțiunea 1. Desemnarea arbitrilor

 

Arbitrii

27

Componența tribunalului arbitral

28

Numirea arbitrilor

29

Acceptarea împuternicirilor de arbitru

30

Secretariatul Arbitrajului Internațional

31

Data constituirii tribunalului arbitral

32

 Secțiunea a 2-a. Recuzarea,abtinerea,inlocuirea si raspunderea arbitrilor

 

Temeiurile de recuzare a arbitrului

33

Temeiurile de recuzare a expertului, traducătorului și asistentului arbitral

34

Procedura de recuzare și de abținere de la arbitraj

35

Încetarea mandatului de arbitru

36

Înlocuirea arbitrilor

37

Răspunderea arbitrilor

38
Capitolul V. Participanții la procesul arbitral  

 Secțiunea 1. Părțile

 

Părțile în procedură arbitrală

39

Folosința și exercițiul drepturilor procedurale

40

Drepturile și obligațiile procesuale

41

Coparticiparea procesuală

42

 Secțiunea a 2-a. Alte persoane care pot lua parte la arbitraj

 

Temeiul participării altor persoane la arbitraj

43

Intervenția

44

Chemarea în proces a altor persoane

45

Chemarea în garanție

46

Arătarea titularului dreptului

47

Succesiune în drepturile procedurale

48

 Secțiunea a 3-a. Reprezentarea în arbitraj

 

Reprezentarea părților

49

Reprezentanții legali

50

Formularea împuternicirilor

51

Împuternicirile reprezentanților în arbitraj

52
Capitolul VI. Înștiințarea și comunicarea actelor de procedură  

Comunicarea actelor de procedură

53

Citația și înștiințarea arbitrală

54

Cuprinsul citației și înștiințării

55

Expedierea citaților și înștiințărilor

56

Înmânarea citației și înștiințării

57

Efectele refuzului de a primi actele de procedură, inclusiv citația și înștiințarea

58

Schimbarea adresei pe parcursul procesului

59

Citarea publică a pârâtului

60
Capitolul VII. Termenele de procedură arbitrală  

Termenul de procedură

61

Calcularea termenului de procedură arbitrală

62

Expirarea termenului de procedură

63

Efectele neîndeplinirii în termen a actului de procedură

64

Suspendarea curgerii termenului de procedură

65

Prelungirea termenului de procedură

66

Repunerea în termen

67

Termenul de perimare

68

Termenul ridicării excepțiilor de procedură

69
Capitolul VIII. Amenzile arbitrale și despăgubirile  

Obligația părților de a se folosi cu bună credință de drepturile procedurale

70

Procedura de examinare a aplicării amenzii și a despăgubirilor

71

Anularea ori reducerea amenzii și a despăgubirii

72
Capitolul IX. Probele și probațiunea  

 

Secțiunea 1. Administrarea probelor
 

Probele

73

Obligația probațiunii în arbitraj

74

Prezentarea și reclamarea probelor

75

Administrarea înscrisurilor și probelor materiale la locul lor de păstrare sau aflare

76

Pertinența probelor

77

Administrarea probelor

78

Temeiurile degrevării de probațiune

79

Decăderea din dreptul de a prezenta probe

80

Asigurarea probelor și constatarea stării de fapt

81

Cererea de asigurare a probelor și de constatare a stării de fapt

82

Procedura de asigurare a probelor

83

Aprecierea probelor

84

Explicațiile date de părți și de persoanele intervenite în proces

85

 Secțiunea a 2-a. Audierea martorului

 

Depozițiile martorului

86

Persoanele care nu pot fi audiate ca martor în arbitraj

87

Dreptul refuzului de a depune mărturii

88

Declarația martorului privind refuzul de a depune mărturii

89

Obligațiile și drepturile martorului

90

 Secțiunea a 3-a. Înscrisurile

 

Înscrisurile

91

Prezentarea înscrisurilor

92

Aprecierea autenticității probelor scrise

93

Verificarea de scripte

94

Restituirea înscrisurilor

95

 Secțiunea a 4-a. Probele materiale

 

Probele materiale, determinarea lor

96

Păstrarea probelor materiale

97

Examinarea probelor materiale perisabile

98

Distribuirea probelor materiale

99

Înregistrările audio-video

100

Păstrarea și restituirea suporturilor înregistrărilor audio-video

101

 Secțiunea a 5-a. Expertiza

 

Ordonarea expertizei

102

Desemnarea expertului

103

Dirijarea activității expertului

104

Recuzarea expertului

105

Drepturile părților și altor participanți la proces la ordonarea și efectuarea expertizei

106

Cuprinsul încheierii privind efectuarea expertizei

107

Drepturile și obligațiile expertului

108

Procedura de efectuare a expertizei

109

Expertiza colegială

110

Expertiza complexă

111

Raportul de expertiză

112

Expertiza suplimentară și expertiza repetată

113

Abținerea expertului de a prezenta raportul

114
TITLUL II. DISPOZIȚII SPECIALE  
Capitolul X. Începerea procedurii de arbitraj  

 Secțiunea 1. Sesizarea arbitrajului

 

Forma și cuprinsul cererii de arbitraj

115

Actele care se anexează la cererea de arbitraj

116

Înregistrarea cererii de arbitrare

117

Cuprinsul întâmpinării/referinței

118

Cererea reconvențională

119

 Secțiunea a 2-a. Primirea cererii de arbitraj în procedură

 

Punerea pe rol a cauzei arbitrale

120

Refuzul de a primi cererea în procedură arbitrală

121

Restituirea cererii de arbitraj

122

 Secțiunea a 3-a. Măsuri de asigurare a acțiunii arbitrale

 

Temeiurile asigurării acțiunii de către arbitraj

123

Modalitatea asigurării obiectului litigiului arbitral de către instanța de judecată

124

 Secțiunea a 4-a. Pregătirea pentru examinare a cauzei arbitrale

 

Măsurile de pregătire a cauzei arbitrale pentru dezbateri

125

Stabilirea termenului pentru examinarea cauzei

126

Schimbarea termenului pentru prima ședința de arbitraj

127
Capitolul XI. Procedura în fața tribunalului arbitral  

 Secțiunea 1. Etapa inițială a dezbaterii litigiului

 

Organizarea desfășurării arbitrajului

128

Atribuțiile tribunalului arbitral în ședința arbitrală

129

Președintele ședinței de arbitraj

130

Poliția ședinței arbitrale

131

Asistentul arbitral

132

Consemnarea dezbaterilor în procesul-verbal sau în încheierea ședinței

133

Ordinea și solemnitatea ședinței arbitrale

134

Deschiderea ședinței arbitrale

135

Verificarea prezenței la proces

136

Stabilirea identității traducătorului și lămurirea obligațiilor acestora

137

Îndepărtarea martorilor din sala de ședințe

138

Anunțarea completului care va examina cauza

139

Stabilirea identității participanților la proces

140

Stabilirea identității expertului și specialistului

141

Formularea și soluționarea cererilor sau demersurilor

142

Efectele neprezentării în ședință arbitrală a participanților la proces și a reprezentanților lor

143

Efectele neprezentării în ședință a martorului, expertului, specialistului

144

Amânarea procesului

145

Audierea martorilor în cazul amânării procesului

146

 Secțiunea a 2-a. Dezbaterea litigiului în fond

 

Arbitrarea cauzei în fond

147

Renunțarea la arbitraj și renunțarea la drept

148

Recunoașterea acțiunii de către pârât și tranzacția părților

149

Modificarea pretențiilor din acțiunea arbitrală

150

Explicațiile participanților la proces

151

Stabilirea consecutivității cercetării probelor

152

Procedura de audiere a martorilor

153

Folosirea de către martor a unor însemnări

154

Audierea martorului minor

155

Audierea participanților cu handicap fizic

156

Consemnarea depozițiilor martorului în procesul-verbal

157

Cercetarea înscrisurilor

158

Cercetarea probelor materiale

159

Examinarea la fața locului

160

Reproducerea înregistrărilor audio-video, cercetarea lor

161

Cererea de declarare a probelor ca fiind false

162

Cercetarea concluziei expertului

163

Efectuarea expertizei suplimentare sau a expertizei repetate

164

Consultația specialistului

165

Finalizarea arbitrării cauzei în fond

166

 Secțiunea a 3-a. Etapa finală a dezbaterilor

 

Dezbaterile orale

167

Replica

168

Concluzii scrise

169

Deliberarea și pronunțarea hotărârii

170

 Secțiunea a 4-a. Suspendarea dezbaterilor arbitrale în fond

 

Obligația arbitrajului de a suspenda procesul

171

Dreptul arbitrajului de a suspenda procesul

172

Termenele de suspendare a procesului

173

Reluarea procesului

174

 Secțiunea a 5-a. Hotărârea arbitrală

 

Actele arbitrale de dispoziție

175

Procedura deliberării

176

Problemele soluționate la deliberarea hotărârii

177

Pronunțarea și redactarea hotărârii

178

Forma și cuprinsul hotărârii

179

Hotărârea cu privire la cheltuieli

180

Hotărârea care consfințește învoiala părților

181

Hotărâre parțială

182

Hotărâre privind perceperea unei sume de bani

183

Hotărâre privind încheierea sau modificarea contractului

184

Hotărâre adoptată în interesul mai multor reclamanți sau împotriva mai multor pârâți

185

Rectificarea și interpretarea hotărârii. Hotărârea adițională

186

Hotărârea privind scoaterea cererii de pe rol sau repunerea pe rol

187

Asigurarea executării hotărârii

188

Efectele hotărârii arbitrale

189
Capitolul XII. Procedura de arbitraj simplificată  

Domeniul de aplicare

190

Constituirea tribunalului arbitral

191

Desfășurarea procedurii simplificate

192

Hotărârea arbitrală emisă în procedura simplificată

193

Completarea normelor de procedură simplificată

194
Capitolul XIII. Procedura arbitrală scrisă  

Condițiile declanșării procedurii scrise

195

Constituirea tribunalului arbitral

196

Specificul examinării litigiului în procedura scrisă

197
Capitolul XIV. Procedura de confirmare a tranzacției extrajudiciare  

Declanșarea procedurii de confirmare a tranzacției extrajudiciare

198
Capitolul XV. Dispoziții speciale privind arbitrajul ad-hoc  

Asistența Arbitrajului Internațional în organizarea arbitrajului ad-hoc

199
Capitolul XV. Dispoziții finale

 

 

TITLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
 

CAPITOLUL I
Domeniul de aplicare a Regulilor de procedură arbitrală

 Art.1. Obiectul Regulilor de procedură arbitrală.

(1) Prezentele Reguli stabilesc principiile și regulile de soluționare a litigiilor interne și internaționale supuse arbitrajului instituționalizat organizat de către Arbitrajul Internațional de pe lângă Asociația Lichidatorilor și Administratorilor din Republica Moldova (AI ALARM), denumită în continuare „Arbitrajul Internațional”.

(2) Arbitrajul Internațional organizează şi administrează soluţionarea, pe calea arbitrajului, a litigiilor interne sau internaţionale, ivite între părți dacă acestea au încheiat în acest sens o convenţie arbitrală scrisă, în afară de litigiile care privesc starea civilă, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorală, relațiile de familie, precum și drepturile asupra cărora părțile nu pot să dispună.

(3) În cazul în care s-a încredinţat Arbitrajului Internațional organizarea unui arbitraj, prin însuşi acest fapt, părţile au acceptat prezentele Reguli de procedură, afară numai dacă, o dată cu încredinţarea organizării arbitrajului, părţile au optat, în scris, pentru alte reguli de procedură şi acestea au fost acceptate de tribunalul arbitral.

(4) În caz de contrarietate între convenția arbitrală și prezentele Reguli, la care aceasta trimite, va prevala convenția arbitrală, cu excepția cazului în care prezentele Reguli dispun, în mod expres, altfel.

Art.2. Aplicarea în spațiu a Regulilor.

(1) Prezentele Reguli sunt aplicabile ori de câte ori prin convenția arbitrală părțile fac referire, în orice mod, la instituția de arbitraj de pe lângă Asociația Lichidatorilor și Aministratorilor din Republica Moldova (ALARM) ori la Regulile de procedură arbitrală ale Arbitrajului Internaționalde pe lângă ALARM.

(2) În cazul în care părțile au optat pentru aplicarea altor reguli de procedură arbitrală decât cele ale Arbitrajului Internațional, aplicarea acestora este posibilă numai dacă respectivele norme nu interzic explicit acest lucru. În situația în care regulile indicate de părți interzic explicit aplicarea lor de către o altă instituție de arbitraj, se vor aplica prezentele Reguli.

(3) Tribunalul arbitral este singurul în măsură să aprecieze dacă și în ce măsură sunt compatibile și aplicabile alte reguli de procedură arbitrală decât cele ale Arbitrajului Internațional, ţinând seama de condiţiile litigiului arbitral şi de conţinutul regulilor de procedură arbitrală indicate de părţi. Competența Arbitrajului Internațional și constituirea tribunalului arbitral rămân supuse prezentelor Reguli.

Art.3. Aplicarea în timp a Regulilor.

Dacă părțile nu au convenit altfel, organizarea și desfășurarea arbitrajului se fac în conformitate cu regulile de procedură arbitrală în vigoare la data începerii arbitrajului.

Art.4. Interpretarea Regulilor.

(1) Interpretarea prezentelor Reguli se face numai de către Biroul Asociației prin decizie de interpretare.

(2) Interpretarea prezentelor Reguli de către Biroul Asociației sau de catre Consiliul Stiintific al Arbitrajului Internațional se face numai în scopul aplicării lor în cauza dedusă judecății.

CAPITOLUL II
Drepturile şi principiile fundamentale ale procedurii arbitrale

Art.5. Contradictorialitatea şi egalitatea părţilor în drepturile procesuale.

(1) Pe întreg parcursul procedurii, Arbitrajul Internațional, Președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional, Secretariatul Arbitrajului Internațional, tribunalul arbitral și părțile vor acționa cu bună-credință, într-o manieră eficientă și cu celeritate, cu respectarea egalității de tratament, a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

(2) Contradictorialitatea presupune organizarea procesului arbitral astfel încât părţile şi ceilalţi participanţi la proces să aibă posibilitatea de a-şi formula, argumenta şi dovedi poziţia în proces, de a-şi expune opinia asupra oricărei probleme de fapt şi de drept care are legătură cu cauza arbitrată.

(3) Egalitatea părţilor în drepturile procedurale este garantată şi se asigură de către Arbitrajul Internațional prin crearea posibilităţilor egale, suficiente şi adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru susţinerea poziţiei asupra circumstanţelor de fapt şi de drept, astfel încît nici una dintre părţi să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Art.6. Buna-credința.

(1) Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost stabilite și fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părți.

(2) Participanții la procesul arbitral au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de prezentele Reguli, prin convenția arbitrală sau de tribunalul arbitral, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea cu celeritate a procesului.

(3) Dacă o parte deține un mijloc de probă, tribunalul arbitral poate, la cererea celeilalte părți sau din oficiu, să dispună înfățișarea acestuia.

(4) Partea care își exercită drepturile în mod abuziv și/sau nu își îndeplinește cu bună-credință obligațiile procesuale răspunde pentru prejudiciile materiale și morale cauzate.

Art.7. Oralitatea.

(1) Procesele arbitrale se dezbat oral, cu excepția cazului în care prezentele Reguli dispun altfel sau când părțile solicită expres tribunalului arbitral ca arbitrajul să se facă numai pe baza actelor depuse la dosar.

(2) Arbitrajul Internațional și tribunalul arbitral, pentru anumite categorii de litigii, poate stabili procedura scrisă, însă, prin excepție, tribunalul arbitral poate dispune înfățișarea părților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți, tribunalul arbitral putând să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale.

(3) La cererea părților sau cu acordul expres al lor, ori dacă este prevăzut în convenția arbitrală, tribunalul arbitral va examina cauza arbitrală în procedură scrisă, pe baza actelor depuse la dosar, fără concluzii verbale și în lipsa părților. Soluționarea pricinii va avea loc numai în baza probatoriului administrat în cauză. 

Art.8. Dreptul la apărare.

(1) Dreptul la apărare este garantat. În litigiile arbitrale, părțile pot formula cereri și își pot exercita drepturile procesuale personal sau prin reprezentant. Aceștia pot fi asistați de alți specialiști.

(2) În procedura arbitrală, împuternicirea dată avocaților sau consilierilor juridici, valorează alegerea domiciliului sau, după caz, a sediului procesual la avocat, dacă în cuprinsul acesteia nu se prevede altfel, și cuprinde dreptul avocatului de a exercita opțiunile cu privire la caducitatea arbitrajului, precum și de a solicita ori de a accepta prelungirea termenului arbitrajului.

(3) Părților li se asigură posibilitatea de a participa la toate fazele procesului. Ele pot să ia cunoștință de cuprinsul dosarului, să propună probe, să își facă apărări, să își prezinte susținerile în scris și/sau oral și să exercite căile de atac, cu respectarea condițiilor prevăzute de prezentele Reguli.

(4) Tribunalul arbitral poate dispune înfățișarea în persoană a părților, chiar atunci când acestea sunt reprezentate.

Art.9. Libertatea stabilirii regulilor de procedură.

(1) În condiţiile stabilite de prezentele Reguli, părţile sunt libere de comun acord să convină asupra procedurii pe care o va urma Arbitrajul Internațional în soluţionarea litigiului, sau îi pot împuternici pe arbitri să stabilească aceste reguli de procedură.

(2) În lipsa acordului părților, Arbitrajul Internațional va aplica procedura şi va soluţiona litigiul în modul în care îl consideră corespunzător. Atribuţiile conferite Arbitrajului Internațional includ dreptul de a desemna completul arbitral, de determina locul de examinare a litigiului, limba de procedură, de a determina admisibilitatea, pertinenţa şi importanţa fiecărei probe etc.

Art.10. Limba de procedură şi dreptul la traducător.

(1) Părţile sunt libere să stabilească limba sau limbile care vor fi utilizate în cadrul procedurii arbitrale. Dezbaterea litigiului în fața tribunalului arbitral se face în limba stabilită prin convenția arbitrală sau, dacă nu s-a prevăzut nimic în această privință ori nu a intervenit o înțelegere ulterioară, limba arbitrajului va fi limba română sau o altă limbă de circulație internațională stabilită prin încheiere de tribunalul arbitral. Acordul părţilor sau încheierea tribunalului arbitral se referă la orice declaraţie scrisă a părţii, la orice audiere, hotărâre, decizie sau la o altă comunicare a arbitrajului.

(2) Secretariatul Arbitrajului Internațional sau tribunalul arbitral poate solicita ca orice înscrisuri redactate în alte limbi decât limba arbitrajului să fie însoțite de o traducere în limba arbitrajului.

(3) Dacă o parte nu cunoaște limba în care se desfășoară dezbaterea, la cererea și pe cheltuiala ei, tribunalul arbitral îi asigură serviciile unui traducător. Părțile pot să participe la dezbateri cu traducătorul lor.

Art.11. Dreptul aplicabil fondului.

(1) Tribunalul arbitral soluţionează litigiul în conformitate cu normele de drept pe care părţile le-au ales ca fiind aplicabile fondului, stabilite în contract sau în alt acord al părţilor. Orice alegere de către părți a legii unui anumit stat se consideră că se referă la dreptul substanțial al statului respectiv și nu la regulile acestuia privind conflictul de legi.

(2) Dacă părţile nu au convenit asupra dreptului aplicabil fondului, tribunalul arbitral soluționează litigiul în temeiul normelor de drept scrise sau nescrise aplicabile, având în vedere toate circumstanțele cauzei și ținând seama, între altele, de principiile generale de drept, de credințele echității și de buna-credință.

(3) Dacă litigiul arbitral este internațional, tribunalul arbitral îl soluționează în temeiul legii sau altor norme de drept pe care le consideră adecvate.

(4) Dacă, la soluţionarea litigiului, se constată că o lege sau un alt act normativ nu corespunde unei legi sau unui act normativ cu o putere juridică superioară, tribunalul arbitral aplică normele legii sau ale altui act normativ care are putere superioară.

(5) În cazul inexistenţei normei de drept care să reglementeze raportul juridic litigios, tribunalul arbitral aplică norma de drept care reglementează raporturi similare (analogia legii), iar în lipsa unei astfel de norme, se conduce de principiile de drept şi de sensul actul normativ (analogia dreptului). Nu se admite aplicarea prin analogie a normei de drept care derogă de la dispoziţiile generale, restrânge drepturi sau stabileşte sancţiuni suplimentare.

(6) Dacă în tratatul internaţional sunt stabilite alte reglementări decât cele prevăzute de legislaţia internă, tribunalul arbitral, la soluţionarea litigiului, aplică reglementările tratatului internaţional.

(7) Tribunalul arbitral va putea statua în echitate sau în calitate de mediator amiabil numai dacă părţile l-au autorizat expres în acest sens.

(8) În orice stadiu al litigiului, tribunalul arbitral va încerca soluţionarea acestuia pe baza înţelegerii părţilor. Tribunalul arbitral va depune diligenţe spre a facilita asemenea înţelegeri, astfel încît litigiul supus arbitrajului să fie soluţionat cât mai repede şi mai echitabil, permiţând reluarea raporturilor normale între părţi.

Art.12. Rolul diriguitor al tribunalului arbitral.

(1) Pe parcursul desfășurării procedurii arbitrale, oricare parte are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim şi previzibil, de către un tribunal arbitral independent și imparţial.

(2) Tribunalului arbitral îi revine un rol diriguitor în organizarea şi desfăşurarea procedurii arbitrale, ale cărui limite şi al cărui conţinut sunt stabilite de prezentele Reguli.

(3) Tribunalul arbitral trebuie să fie imparţial şi să abordeze cauza arbitrală într-o manieră practică şi expeditivă.

(4) Procedura arbitrală trebuie să asigure părţilor egalitatea de tratament, respectarea dreptului de apărare şi a principiului contradictorialităţii. În acest sens, tribunalul arbitral explică participanţilor la procesul arbitral drepturile şi obligaţiile lor procesuale, și urmărilor pe care le poate implica exercitarea sau neexercitarea actului procesual, le acordă sprijin în exercitarea drepturilor, dispune din oficiu sau la solicitarea părţilor şi altor participanţi la proces, prezentarea de probe care să contribuie la adoptarea unei hotărâri întemeiate, conduce dezbaterile arbitrale şi ia orice alte măsuri necesare bunei desfăşurări a procesului, pune în discuţia părţilor şi altor participanţi la proces orice împrejurare de fapt sau de drept, efectuează alte acţiuni prevăzute de prezentele Reguli. 

Art.13. Utilizarea de mijloace tehnice.

Pentru documentarea lucrărilor şedinţelor arbitrale şi conservarea probelor, tribunalul arbitral poate utiliza orice mijloc tehnic în conformitate cu prezentele Reguli.

Art.14. Confidenţialitatea procedurii arbitrale.

(1) Ședințele de judecată nu sunt publice. Examinarea litigiului în şedinţă publică se face numai cu încuviinţarea ambelor părţi.

(2) Biroul Asociației, Arbitrajul Internațional, secretariatul Arbitrajului Internațional și/sau tribunalul arbitral, precum și orice persoană implicată în organizarea arbitrajului, păstrează confidenţialitatea în ceea ce privește întreaga procedură arbitrală, inclusiv a datelor, informaţiilor şi documentelor, de care a luat cunoştinţă în cadrul dezbaterilor arbitrale, care ţin de secretul comercial al părţilor şi/sau de viaţa intimă a persoanei.

(3) Dosarul litigiului arbitral este confidenţial. Nici o persoană, în afara celor implicate în desfăşurarea litigiului respectiv, nu are acces la dosar fără acordul scris al părţilor. Părțile au dreptul să ia cunoștință de conținutul tuturor actelor dosarului, cu respectarea principiului confidențialității procedurii arbitrale.

(4) Arbitrajul Internațional și/sau tribunalul arbitral nu poate dezvălui informaţii și nu poate pune la dispoziţie documentele din dosarul arbitral persoanelor terţe, neimplicate în procedura arbitrală, cu exceptia situatiei in care instanța arbitrală a fost obligată în mod legal să dezvăluie informaţia.

(5) Hotărârile arbitrale pot fi publicate integral numai cu acordul părţilor. Ele pot fi însă publicate parţial, ori în rezumat sau comentate sub aspectul problemelor de drept ivite, în reviste, lucrări sau culegeri de practică arbitrală, fără a se da numele sau denumirea părţilor, ori date care ar putea prejudicia interesele lor.

(6) Preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional poate autoriza, după caz, cercetarea dosarelor în scopuri ştiinţifice sau documentare, după soluţionarea litigiilor şi numai dacă în acele dosare s-au pronunţat hotărâri irevocabile.

(7) Pe pagina web a Arbitrajului Internațional pentru asigurarea informarii părților despre data examinarii cauzei arbitrale, pot fi publicate informații aferente ședințelor arbitale, care conțint data și locul judecării cauzei, numele arbitrilor din completul arbitral, numele/denumirea părților la proces, descrierea succinta a obiectului litigiului, procedura arbitrală și rezultatul judecării cauzei.

(8) Prin semnarea clauzei arbitrale înserate în contract sau prin încheierea compromisul, părțile și-au exprimat consimțământul privind prelucrarea de către Asociația Lichidatorilor și Administratorilor din Republica Moldova și de către Arbitrajul Internațional de pe lângă Asociație, inclusiv transmiterea către terți, a datelor sale cu caracter personal ale căror subiecte sunt. 

Capitolul III
Competenţa Arbitrajului Internațional

Secţiunea 1
Convenţia arbitrală

Art.15. Definiţia convenţiei arbitrale.

(1) Convenţia de arbitraj este acordul prin care părţile supun arbitrajului toate litigiile, sau anumite litigii care au apărut sau care ar putea să apară între ele cu privire la un raport juridic determinat, contractual sau necontractual.

(2) Părţile pot stabili, prin convenţie de arbitraj, fie direct, fie cu referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele de constituire a arbitrajului; numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor; termenul şi locul arbitrajului; regulile de procedură pe care arbitrajul trebuie să le urmeze în soluţionarea litigiului; cheltuielile arbitrale şi repartizarea acestor cheltuieli; alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului.

Art.16. Forma convenţiei arbitrale.

(1) Convenţia arbitrală se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii.

(2) Condiția formei scrise se consideră îndeplinită atunci când recurgerea la arbitraj a fost convenită prin schimb de corespondență, indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale.

(3) Condiţia încheierii în scris a unei convenţii de arbitraj este întrunită într-o comunicare electronică dacă informaţia care se conţine în ea este accesibilă pentru referinţele ulterioare (subsecvente). Comunicare electronică înseamnă orice comunicare pe care părţile o fac prin intermediul mesajului de date. Aceasta din urmă înseamnă informaţie generată, trimisă, primită sau salvată prin mijloace electronice, magnetice, optice sau similare, inclusiv schimb de date electronice, poştă electronică (e-mail), telegramă, telex, dar nelimitându-se la acestea.

(4) O convenţie de arbitraj este scrisă, dacă constă într-un schimb de cerere de arbitrare şi de referinţă/ întâmpinare sau orice răspuns în care existenţa sa este pretinsă de o parte şi nu este contestată de cealaltă parte.

(5) Trimiterea într-un contract la un document ce conţine o clauză compromisorie valorează ca o convenţie de arbitraj scrisă, dacă trimiterea este capabilă de a face clauza parte din contract.

(6) În cazul în care convenția arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate și/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenția trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancțiunea nulității absolute.

(7) Un viciu de formă al convenţiei de arbitraj poate fi înlăturat în procedură arbitrală prin depunerea unei întâmpinări/referinţe, dacă cel târziu odată cu întâmpinarea/referinţa nu este făcută obiecţie cu privire la viciu.

Art.17. Tipurile de convenţii arbitrale.

(1) Convenţia arbitrală se poate încheia fie ca o clauză compromisorie, înscrisă în contractul principal, ori stabilită într-o convenție separată, care  face trimitere la contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stătătoare denumită compromis.

(2) Existența convenției arbitrale poate rezulta și din înțelegerea scrisă a părților făcută în fața tribunalului arbitral.

(3) Prin clauza compromisorie părţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care ea este inserată sau în legătură cu acesta, să fie soluţionate pe calea arbitrajului, organizarea căruia a fost încredinţată Arbitrajului Internațional conform prezentelor Reguli.

(4) Validitatea clauzei compromisorii este independentă de aceea a contractului în care a fost înscrisă. În caz de îndoială, clauza compromisorie se interpretează în sensul că se aplică tuturor neînțelegerilor care derivă din contractul sau din raportul la care ea se referă.

(5) Prin compromis părţile convin, ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului, conform prezentelor Reguli. Compromisul se poate încheia chiar dacă litigiul intervenit între părți este deja pe rolul unei instanțe judecătorești.

(6) Convenţia arbitrală poate rezulta şi din introducerea de către reclamant a unei cereri de arbitrare şi acceptarea pârâtului ca această cerere să fie soluţionată de arbitraj.

(7) Clauza de arbitraj poate fi prevăzută în mod valabil într-o dispoziţie pentru cauză de moarte sau în alt act unilateral care nu se bazează pe nici un acord (arbitraj extra-convenţional).

 Art.18. Efectele convenţiei arbitrale.

(1) Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti.

(2) Orice act de obstrucţionare sau de tergiversare a litigiului constituie o încălcare a convenţiei arbitrale.

(3) Constatarea nulităţii contractului nu implică de plin drept nulitatea convenţiei de arbitraj inserate în contract. În acest scop, clauza arbitrală prevăzută în contract trebuie să fie interpretată ca o convenţie distinctă de alte clauze contractuale.

(4) Încheierea procedurii arbitrale cu sau fără pronunțarea unei hotărâri asupra fondului cauzei nu aduce atingere eficacității convenției arbitrale, sub forma clauzei compromisorii. Aceasta va rămâne valabilă și va servi drept temei pentru orice nouă procedură arbitrală care ar fi declanșată în temeiul acesteia pentru soluționarea oricărui litigiu apărut între părți derivând din contractul principal.

(5) Hotărârea tribunalului arbitral privind nulitatea contractului nu atrage de plin drept nulitatea clauzei arbitrale.

Art.19. Compatibilitatea convenţiei arbitrale cu acţiunea asiguratorie.

Este compatibilă cu convenţia de arbitraj cererea, adresată de o parte în instanţă de judecată până la intentarea procedurii arbitrale sau în timpul desfăşurării ei, privind luarea măsurilor asigurătoare şi adoptarea unei încheieri în vederea luării unor asemenea măsuri. 

Secţiunea a 2-a
Competenţa materială

 Art.20. Determinarea propriei competenţe.

(1) Tribunalul arbitral constituit decide asupra propriei competenţe de a soluţiona litigiul, precum şi asupra oricăror obiecţii referitor la existenţa sau validitatea convenţiei de arbitraj.

(2) Arbitrajul Internațional poate respinge organizarea unui arbitraj, dacă există îndoieli sau contestaţii cu privire la existenţa convenţiei arbitrale, sau dacă apare că aceasta este caducă sau inoperantă. În cazul în care, totuşi, părţile sau una dintre ele stăruie în organizarea arbitrajului, Arbitrajul Internațional îi va da curs, urmând ca tribunalul arbitral să se pronunţe asupra existenţei sau validităţii convenţiei arbitrale.

(3) După constituirea tribunalului arbitral, aceste are dreptul să hotărască asupra competenţei sale de a decide asupra litigiului şi, în legătură cu aceasta, asupra validităţii convenţiei de arbitraj. Încheierea prin care arbitrajul se declară competent nu poate fi atacată în instanţă de judecată decât concomitent cu hotărârea finală asupra fondului litigiului.

(4) Declaraţia privind necompetența arbitrajului în soluţionarea litigiului poate fi făcută cel târziu odata cu prezentarea obiecţiilor la acţiune. Faptul că o parte a desemnat arbitrul sau că a participat la desemnarea lui nu o privează de dreptul de a face o asemenea declaraţie. Depăşirea competenţei de către arbitraj trebuie să fie invocată îndată după ce cauza care, în opinia părţii, depăşeşte competenţa arbitrajului este pusă în procedură arbitrală. În toate aceste cazuri, arbitrajul poate admite declaraţia privind depăşirea competenţei  făcută  mai târziu, dacă întârzierea este justificată.

(5) Arbitrajul poate să decidă asupra declaraţiei de necompetență asupra unei chestiuni preliminare sau în hotărârea privind fondul litigiului.

(6) Când în faţa tribunalului arbitral constituit se pune în discuţie competenţa acesteia, el este obligat să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţionala competent. Dacă arbitrajul se declară competent, va trece la examinarea pricinii. Dacă arbitrajul constituit se declară necompetent, acţiunea va fi restituită, iar procesul arbitral încetat.

(7) Incompetenţa este de ordine publică când pricina nu urmează a fi examinată în procedură arbitrală. În cazul declarării necompetenței, dovezile administrate în arbitraj rămân în vigoare şi instanţa competentă nu va dispune refacerea lor decât pentru motive temeinice.

(8) Dacă tribunalul arbitral hotărăște că nu este competent să soluționeze litigiul cu care a fost sesizat, își declină competența printr-o hotărâre, împotriva căreia nu se poate formula acțiunea în anulare.

Art.21. Competența jurisdicțională.

(1) Conform prezentelor Reguli, Arbitrajul Internaționala de Arbitraj este competentă de a soluționa litigiile interne și internaționale ivite între părți.

(2) În înţelesul Regulilor de faţă, tribunalul arbitral soluţionează orice litigiu intern cu participarea persoanelor fizice şi/sau juridice, inclusiv dintre acţionar (asociat, participant sau membru) şi societatea comercială sau necomercială, derivând din raporturile juridice civile; patrimoniale; din raporturile obligaţionale contractuale şi necontractuale, cum ar fi vînzarea – cumpărarea, prestarea de servicii, executarea de lucrări şi altele; sau din raporturile de proprietate şi alte drepturi reale, inclusiv proprietate intelectuală; dintr-un contract comercial, inclusiv referitor la încheierea, interpretarea, executarea, anularea şi declararea nulă sau desfiinţarea lui, ca şi din alte raporturi juridice, economice şi comerciale.

(3) Litigiul este internaţional când decurge dintr-un contract sau din alte raporturi juridice comerciale care interesează comerţul internaţional, ori din raporturi juridice civile cu elemente de extraneitate suficient de relevante spre a pune în discuţie aplicarea unei legi străine, chiar dacă legea efectiv aplicată este cea națională. În speţă, arbitrajul se consideră internațional dacă:

a) părțile unei convenții de arbitraj își au, la momentul încheierii acesteia, locul de afaceri în diferite state;

b) în afara teritoriului statului în care părțile își au locul de afaceri este situat:

  • locul arbitrajului prevăzut în convenția de arbitraj sau determinat în conformitate cu ea;
  • locul în care urmează să fie executată o parte substanțială a obligațiilor din raporturile comerciale sau locul cu care obiectul litigiului are legătură cea mai strânsă;

c) părțile au convenit în mod expres ca obiectul convenției de arbitraj să aibă legătură cu cel puțin 2(două) state.

(4) Dacă o parte a convenției de arbitraj are mai multe locuri de afaceri, se va considera loc de afaceri cel care are o relație mai strânsă cu convenția de arbitraj, iar dacă o parte nu are loc de afaceri, se consideră loc de afaceri domiciliul sau sediul/reședința părții.

(5) Spre soluţionare Arbitrajului Internațional, ca instanță de arbitraj internațională, se supun:

a)   litigiile care decurg din raporturi contractuale civile şi din alte raporturi juridice izvorâte din executarea contractelor comerciale internaţionale şi din alte relaţii economice internaţionale, dacă sediul a cel puţin unei părţi se află în afara României;

b)   litigiile apărute între întreprinderi cu investiţii străine şi asociaţii, organizaţii internaţionale fondate pe teritoriul României, litigiile dintre participanţii lor, precum şi litigiile dintre aceştia şi alte subiecte de drept ale României.

(6) Prezentele reguli nu aduc atingere nici unui act normativ în a cărei virtute unele litigii nu pot fi remise arbitrajului sau pot fi remise numai în conformitate cu alte prevederi decât cele din prezentele Reguli.

(7) În cazul în care s-a încredințat Arbitrajului Internațional organizarea unui arbitraj internațional, prin însușii acest fapt, părțile au acceptat prezentele Reguli, afară numai dacă, o dată cu încredințarea organizării arbitrajului, părțile au optat în scris pentru alte norme de procedură și acestea au fost acceptate de tribunalul arbitral.

Secţiunea a 3-a
Competenţa teritorială

 Art.22. Locul desfăşurării procedurii arbitrale.

(1) Procedura arbitrală se iniţiază şi se desfăşoară la sediul Arbitrajului Internațional sau la locul indicat de aceasta. Părţile pot conveni printr-un acord scris un alt loc de examinare a cauzei arbitrale. În acest sens, în termen de cel mult 3 zile după semnarea acordului, aceştia vor comunica arbitrajului despre locul nou stabilit pentru examinarea cauzei arbitrale.

(2) Tribunalul Arbitral, luând în considerare atât circumstanţele cazului, cât şi accesibilitatea pentru părţi, poate desfășura procedura arbitrală, în tot sau în parte, inclusiv pentru ascultarea părţilor, a martorilor sau a experţilor, pentru examinarea bunurilor şi înscrisurilor etc., în orice loc pe care îl consideră potrivit, costurile suplimentare ocazionate urmând a fi suportate de părți.

(3) Dacă nici părţile, nici tribunalul arbitral nu au stabilit locul arbitrajului, se va considera loc al arbitrajului locul pronunţării hotărârii arbitrale. 

Secţiunea a 4-a
Intervenţia instanţelor de judecată

Art.23. Limitele intervenţiei instanţelor de judecată.

Asupra relaţiilor reglementate de prezentele Reguli nu se admite nici o intervenţie din partea instanţelor de judecată, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege şi de prezentele Reguli. 

Art.24. Declinarea competenţei şi strămutarea litigiului la arbitraj.

(1) Instanța judecătorească sesizată cu o cauză cu privire la care s-a încheiat o convenție arbitrală, își va verifica propria competență și se va declara necompetentă numai dacă părțile sau una dintre ele solicită aceasta, invocând convenția arbitrală. În acest caz, instanța își va declina competența în favoarea Arbitrajului Internațional, care în temeiul hotărârii de declinare, va lua măsurile necesare în vederea constituirii tribunalului arbitral.

(2) Instanța va reține spre soluționare procesul dacă:

a) pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală;

b) convenția arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;

c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj.

(3) Pricina civilă care este de competenţa instanţelor judecătoreşti de drept comun sau a celei specializate poate fi strămutată, până la emiterea hotărârii, spre judecare arbitrală dacă părţile consimt şi dacă o astfel de strămutare nu este interzisă de lege.

(4) Strămutarea pricinii de la instanţa de judecată la arbitraj se face în temeiul unei încheieri motivate a instanţei unde este intentat procesul. Actele procedurale îndeplinite de instanţa care a intentat procesul anterior strămutării pricinii, au efect juridic în măsura în care arbitrajul consideră că nu este necesară modificarea lor.

Art.25. Soluţionarea conflictelor de competenţă.

(1) Conflictul de competență dintre tribunalul arbitral și o instanță judecătorească este soluționat de instanța judecătorească ierarhic superioară celei aflate în conflict.

(2) Odată cu înaintarea obiecţiilor de competenţă în baza convenţiei arbitrale în instanţa de judecată unde s-a intentat acţiunea, procedura arbitrală poate fi începută sau continuată şi poate fi pronunţată hotărârea arbitrală, în timp ce conflictul de competenţă urmează a fi soluţionat în instanţa de judecată.

 Secţiunea a 5-a
Competența în caz de concurență a pretențiilor în mai multe cauze arbitrale

Art.26. Conexarea procedurilor arbitrale.

(1) Oricare dintre părți poate solicita, în cadrul cererii de arbitrare sau a întâmpinării/referinței, conexarea noului dosar arbitral cu alt dosar deja existent. În acest caz, primul tribunal arbitral învestit va putea admite cererea de conexare, în cazul în care:

1. fie toate părțile sunt de acord cu conexarea;

2. fie toate pretențiile sunt formulate în temeiul aceleiași convenții arbitrale;

3. fie sunt formulate pretenții care decurg din aceeași operațiune sau serie de operațiuni, în baza unor convenții arbitrale distincte, iar în opinia tribunalului arbitral aceste convenții sunt compatibile.

(2) Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea Arbitrajului Internațional, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.

(3) Atunci când decide cu privire la conexarea noului dosar, tribunalul arbitral se va consulta cu părțile și poate lua în considerare, între altele, stadiul dosarului arbitral la care se cere conexarea, dacă procedurile de arbitraj ridică probleme de drept sau de fapt comune, eficiența și celeritatea procedurii.

(4) În cazul în care se decide conexarea dosarelor, mandatul oricărui arbitru deja desemnat în cadrul noii proceduri de arbitraj încetează de plin drept.

(5) Dacă se respinge cererea de conexare, tribunalul arbitral din cadrul noului dosar va fi desemnat în conformitate cu prezentele Reguli.

(6) În cazul în care cererea de conexare nu este formulată, conform alin.(1) în cadrul cererii de arbitrare sau a întâmpinării/referinței, aceasta se poate formula numai cu acordul părților. În acest caz, dosarul va fi trimis primului tribunal învestit, cu excepția situației în care toate părțile prin acordul acestora solicită constituirea unui nou tribunal arbitral.

(7) Când una din pricini este de competenta instanţei judecătoreşti, şi părţile nu o pot înlătura printr-un compromis, conexarea nu se va face.

(8) În orice stare a procesului se pot desparţi pricinile întrunite, dacă arbitrajul socoteşte că numai una din ele este în stare de a fi soluţionată.

Capitolul IV
Constituirea tribunalului arbitral

Secţiunea 1
Desemnarea arbitrilor

Art.27. Arbitrii.

(1) Poate fi arbitru orice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu care şi-a dat consimțământul să arbitreze şi care, după părerea părţii în cauză, este competentă în a soluţiona litigiul.

(2) Arbitrii sunt înscrişi, cu acordul lor scris, într-o listă care va cuprinde: numele şi, după caz, ocupaţia, specialitatea, titlurile sau prezentarea succintă a activităţii profesionale a fiecărui arbitru. Lista arbitrilor este aprobată de Biroul Asociației, în modul stabilit de aceasta, şi are un caracter de recomandare. Decizia Biroul Asociației de inscriere sau neinscriere in lista , este definitiva si nu poate fi supusa nici unei cai de atac.

(3) Părțile sunt libere să numească în calitate de arbitri și persoane neînscrise în Lista de arbitri a Arbitrajului Internațional care întrunesc exigenţele prevăzute de prezentele Reguli. Această oportunitate nu este acordată, însă, în cazul desemnării arbitrului unic sau a supraarbitrului.

(4) Arbitrii sunt independenţi şi imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor lor. Ei nu sunt reprezentanţii părţilor.

(5) Nici o persoană nu poate fi privată de dreptul de a fi desemnată arbitru din cauza cetăţeniei sale, cu excepţia cazului când părţile au convenit altfel.

Art.28. Componența tribunalului arbitral.

(1) Tribunalul arbitral este constituit din arbitrul unic sau, după caz, din arbitrii și supraarbitrul.

(2) Părţile pot conveni cu privire la numărul de arbitri, care trebuie să fie întotdeauna impar, fie un arbitru unic, fie un tribunal arbitral format din trei arbitri.

(3) În cazul în care părțile nu au convenit cu privire la numărul de arbitri, tribunalul arbitral este constituit din trei arbitri, câte unul numit de fiecare parte, iar al treilea – supraarbitrul (preşedintele completului) – desemnat de cei doi arbitri. Părţile sau arbitrii pot decide ca în calitate de supraarbitru să fie desemnat unul dintre arbitrii numiţi de părţi.

(4) Prin derogare de la dispozițiile alin.(3) și în absența unei convenții contrare a părților, în cauzele arbitrale examinate conform procedurii accelerate sau procedurii scrise, tribunalul arbitral este constituit dintr-un singur arbitru.

(5) Părțile pot conveni asupra numirii arbitrilor de către președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

(6) Dacă există mai mulţi reclamanţi sau mai mulţi pârâţi, părţile care au interese comune vor numi un singur arbitru. În caz de neînţelegere, arbitrul va fi desemnat de Preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

(7) Nici una dintre părţi nu are dreptul să numească un arbitru în locul celeilalte părţi sau să aibă mai mulţi arbitri decât cealaltă parte.

Art.29. Numirea arbitrilor.

(1) Arbitrii sunt numiţi, revocaţi sau înlocuiţi conform convenţiei arbitrale şi prezentelor Reguli.

(2) În cazul în care arbitrul unic sau, după caz, arbitrii nu au fost numiţi prin convenţie de arbitraj şi nici nu s-a prevăzut modalitatea de numire, partea care vrea să recurgă la arbitraj, înainte sau odată cu depunerea cererii de arbitrare, trimite personal sau prin intermediul Arbitrajului Internațional, o notificare scrisă părţii adverse, prin care aceasta din urmă este invitată să numească arbitrul.

(3) Notificarea prevăzută la alin.(2) trebuie să se refere la convenţia de arbitraj, să enunţe succint pretenţiile şi temeiurile lor (obiectul litigiului), să indice numele, domiciliul şi datele profesionale ale arbitrului unic propus sau a arbitrului numit de partea care vrea să recurgă la arbitraj.

(4) Prin întâmpinare/referință sau prin înştiinţare separată adresată Arbitrajului Internațional şi/sau reclamantului, în termen de cel mult 10 (zece) zile calendaristice de la primirea notificării, iar în litigiile cu element de extraneitate în cel mult 15 (cincisprezece) zile calendaristice de la primirea notificării, pârâtul va numi un arbitru arătând numele, domiciliul și datele de contact ale acestuia sau, după caz, va răspunde la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia.

(5) Partea care a notificat cealaltă parte despre numirea arbitrului nu poate revoca fără consimţământul celeilalte părţi numirea astfel făcută. Numirea unui arbitru de către o parte nu limitează dreptul acesteia de a invoca incompetenţa arbitrajului.

(6) În cazul în care arbitrul numit nu figurează pe lista de arbitri, partea va indica numele, adresa / reședinta şi numărul de telefon sau de fax, precum şi, alte date stabilite de prezentele reguli, ale acelui arbitru ca şi ale supleantului, dacă acesta a fost numit.

(7) Se recomandă părţilor ca o dată cu numirea unui arbitru să numească şi un arbitru supleant. La cererea părţii, arbitrul şi supleantul sunt desemnaţi de preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional, care are obligaţia în acest caz să notifice despre acest fapt partea adversă.

(8) Dacă pârâtul nu răspunde în termen, sau nu dă curs invitaţiei de numire a arbitrului, ori există neînţelegere între părţi cu privire la numirea arbitrului unic sau dacă cei doi arbitri nu cad de acord asupra persoanei supraarbitrului, preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional, după expirarea termenelor prevăzute de prezentele reguli pentru numire şi accept, va desemna arbitrul unic sau, după caz, arbitrul pârâtului ori supraarbitrul, cu acordul prealabil al arbitrului desemnat.

(9) Desemnarea se face în termen de 5 (cinci) zile, iar în litigiile cu element de extraneitate în cel mult 10 (zece) zile, de la data când preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional a luat cunoştinţă de împrejurările arătate la alin. (8), dintre arbitrii înscrişi pe lista de arbitri ai Arbitrajului Internațional, în afară de cazul în care s-a prevăzut altfel în convenţia arbitrală.

(10) Încheierea emisă de preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional în condiţiile stipulate de aliniatele (8) şi (9) nu se supune nici unei căi de atac. La numirea arbitrului, sau supraarbitrului, preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional va lua în considerare toate exigenţele înaintate de părţi faţă de calificarea arbitrului, precum şi considerentele care pot asigura desemnarea unui arbitru independent şi imparţial.

(11) Dacă, totuşi, după desemnarea arbitrului în condiţiile alineatelor (8) şi (9), pârâtul îşi va numi arbitrul cel mai târziu până la constituirea tribunalului arbitral, desemnarea făcută în acele condiţii devine caducă.

Art.30. Acceptarea împuternicirilor de arbitru.

(1) Numirea unui arbitru sau a supraarbitrului se face cu acordul său prealabil şi scris, obţinut de partea care îl propune ori, în cazul supraarbitrului, de cei doi arbitri.

(2) Dacă arbitrul sau supraarbitrul numit este înscris în lista de arbitri a Arbitrajului Internațional, acordul său se obţine prin intermediul Secretariatului Arbitrajului Internațional.

(3) Acordul arbitrului va cuprinde şi o declaraţie scrisă în care va arăta, sub semnătură, dacă are sau a avut vreo relaţie cu părţile, dacă au existat sau există conflicte de interese şi orice alte fapte sau împrejurări de natură să pună la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa. Dacă asemenea relaţii, conflicte de interese, fapte şi împrejurări survin în cursul litigiului, arbitrul le va declara de îndată. Declaraţia iniţială precum şi declaraţiile ulterioare se depun la dosarul litigiului pentru ca părţile să ia cunoştinţă de conţinutul lor.

(4) Acordul sau refuzul de a fi arbitru într-un anumit litigiu se comunică, în scris şi nemotivat, Secretariatului Arbitrajului Internațional şi/sau părţilor, în termen de cel mult cinci zile de la data primirii de către arbitru a propunerii.

(5) În cazul tribunalului compus din trei arbitri, cei doi arbitri numiţi vor proceda la alegerea supraarbitrului, dintre arbitrii înscrişi pe listă, în termen de 10 zile, iar în litigiile cu element de extraneitate în cel mult 15 zile, de la data ultimii acceptări sau de la data primirii înştiinţării pe care Arbitrajul Internațional le-a făcut-o în acest sens.

Art.31. Secretariatul Arbitrajului Internațional.

(1) Comunicarea de cereri, acte, informaţii în legătură cu litigiul se face prin Secretariatul Arbitrajului Internațional, arbitrii neavând legătură directă cu părţile.

(2) Secretariatul, la cererea tribunalului arbitral constituit, desemnează un asistent arbitral cu atribuțiuni sinonime grefierului și care va îndeplini activități specifice privitoare la actele procedurale care contribuie la pregătirea şi dezbaterea pricinii în şedinţa arbitrală, înştiinţează participanţii la proces despre locul, data şi ora dezbaterilor, verifică prezenţa lor în şedinţa arbitrală, clarifică motivele neprezentării lor şi le notifică tribunalului arbitral, îndeplineşte dispozițiile instanței arbitrale în vederea bunei organizări şi desfăşurări a acesteia.

(3) Ori de cate ori se impune, Secretariatul Curtii de Arbitraj poate înlocui din oficiu asistentul arbitral desemnat în procedura arbitrală cu un alt asistent. Înlocuirea asistentului arbitral nu are ca efect reluarea procedurii arbitrale.

Art.32. Data constituirii tribunalului arbitral.

(1) Tribunalul Arbitral este constituit la data acceptării de către supraarbitru sau, după caz, de către arbitrul unic, a alegerii sau desemnării sale.

(2) Din momentul constituirii, arbitrajul este învestit cu judecarea cererii de arbitrare şi a celorlalte cereri privind procedura arbitrală, cu excepţia cererilor care, prin dispoziţii imperative ale legii, sunt date în competența exclusivă a altor organe cu atribuții jurisdicționale.

(3) Introducerea unei cereri accesorii sau incidentale nu atrage modificarea componenței tribunalului arbitral deja constituit 

Secţiunea a 2-a
Recuzarea,abtinerea,inlocuirea si raspunderea arbitrilor

Art.33. Temeiurile de recuzare a arbitrului.

(1) Arbitrul poate fi recuzat pentru cazurile de incompatibilitate prevăzute pentru judecători precum și pentru următoarele motive care pun la îndoială independenţa şi imparţialitatea sa: 

a) nu îndeplinesc condițiile de calificare sau alte condiții privitoare la arbitri, prevăzute în convenția arbitrală;

b) sunt asociați, colaboratori sau membri ai organelor de conducere ale unei entități fără personalitate juridică sau ale unei persoane juridice care are un interes în cauză, ori care este controlată de una dintre părți sau aflată sub un control comun cu această parte;

c) arbitrul are raporturi de muncă, ori de serviciu cu una dintre părți, cu o persoană juridică controlată de una dintre părți sau aflată sub un control comun cu această parte;

d) arbitrul a prestat consultanță uneia dintre părți, a asistat sau a reprezentant una dintre părți ori a depus mărturie în fazele prealabile ale litigiului arbitral.

(2) Din componenţa tribunalului arbitral care examinează pricina nu pot face parte persoane care se află în raporturi de rudenie până la gradul IV inclusiv sau de căsătorie.  

(3) O parte nu poate recuza arbitrul pe care l-a numit, sau la a cărui numire a participat, decât pentru cauze survenite sau despre care a luat cunoştinţă după numire, sau după participare la numire.

(4) Persoana care este înscrisă în lista de arbitri a Arbitrajului Internațional poate presta activități de reprezentare în litigiile arbitrale care se judecă pe baza prezentelor Reguli, acest fapt nu constituie temei de recuzare pentru alte cauze arbitrale, unde persoana dată a fost numită sau aleasă ca arbitru sau supraarbitru.

(5) Persoana care ştie că în privinţa sa există o cauză de recuzare este obligată să înştiinţeze părţile şi ceilalţi arbitri mai înainte de a fi acceptat însărcinarea de arbitru, iar dacă asemenea cauze survin după acceptare, de îndată ce le-a cunoscut.

(6) Aceasta persoană nu poate participa la judecarea litigiului decât dacă părţile, înştiinţate potrivit alineatului precedent, comunică în scris că înţeleg să nu ceară recuzarea. Chiar în acest caz, ea are dreptul să se abţină de la judecarea litigiului, fără ca abţinerea să însemne recunoaşterea cauzei de recuzare.

Art.34. Temeiurile de recuzare a expertului, specialistului, traducătorului şi asistentului arbitral.

(1) Prevederile articolului precedent  se aplică în mod corespunzător şi asupra expertului, specialistului, traducătorului şi asistentului arbitral. În acest caz, recuzarea se soluţionează de tribunalul arbitral.

(2) Expertul şi specialistul nu pot participa la examinarea cauzei şi în cazul în care:

a)      depind sau au depins, pe linie de serviciu ori pe o altă linie, de părţi sau de reprezentanţii acestora;

b)      au efectuat o expertiză, audit, nota de analiza, etc și care au servit drept temei pentru intentarea procesului ori care sunt folosite la soluţionarea pricinii în cauză.

(3) Faptul participării expertului, specialistului, traducătorului sau asistentului arbitral în aceeaşi calitate la examinarea anterioară a pricinii nu constituie temei pentru recuzarea lor.

Art.35. Procedura de recuzare şi de abţinere de la arbitraj.

(1) Dacă există temeiuri de recuzare, arbitrul, expertul, specialistul, traducătorul şi asistentul arbitral sunt obligaţi să se abţină de la examinarea litigiului. În lipsa abținerii recuzarea poate fi cerută  de oricare parte din proces.

(2) Părţile sunt libere să convină asupra procedurii de recuzare. În lipsa înţelegerii dintre părţi, cererea de recuzare se formulează și se motivează în scris la Secretariatul Arbitrajului Internațional, sub sancțiunea decăderii, în termen de 10 (zece) zile calendaristice de la data constituirii tribunalului arbitral. Când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după constituirea tribunalului arbitral, recuzarea arbitrului va fi cerută în termen de 10 (zece) zile calendaristice de la care partea respectivă a luat cunoștință de circumstanțele care stau la baza cererii.

(3) Secretariatul Arbitrajului Internațional comunică de îndată părților și arbitrilor cererea de recuzare pentru a da posibilitatea de a-și expune punctul de vedere față de cerere.

(4) Dacă arbitrul căruia îi este cerută recuzarea nu se retrage sau dacă cealaltă parte nu este de acord cu recuzarea lui, asupra cererii de recuzare se pronunţă tribunalul arbitral sesizat cu acţiunea, fără participarea arbitrului recuzat, acesta fiind înlocuit de preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional sau de un arbitru desemnat de el.

(5) În cazul în care cererea de recuzare priveşte pe arbitrul unic, ea se soluţionează de preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional sau de un arbitru desemnat de el.

(6) Cerere de recuzare se soluționează prin încheiere, de regulă în aceeaşi zi, sau într-un termen ce nu va depăși 10 (zece) zile de la sesizare, cu audierea persoanei a cărei recuzare se solicită, dacă aceasta doreşte să dea explicaţii şi ascultă opinia participanţilor la proces. Nu se admite interogarea ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac.

(7) În procesul arbitral nu se admit cereri repetate de recuzare a aceluiaşi arbitru şi pentru aceleaşi motive dacă anterior recuzarea lui a fost respinsă. De asemenea, nu se admite:

a)   recuzarea arbitrului din motive de suspiciune asupra imparţialitații lui, dacă nu sunt precizate temeiurile de drept şi de fapt ce stau la baza  recuzării;

b)   recuzarea arbitrului căruia i s-a încredinţat verificarea temeiniciei recuzării declarate unui alt arbitru;

c)   recuzarea arbitrilor, care nu sunt implicaţi în examinarea pricinii.

(8) Solutionarea cereri de recuzare a expertului, specialistului, traducătorului şi asistentului arbitral este de competenţa tribunalului arbitral.

(9) Dacă, din cauza recuzării, tribunalul arbitral nu se poate constitui şi dacă recuzarea îi priveşte pe toţi arbitri vizaţi în lista Arbitrajului Internațional, cererea de recuzare se va judeca de Președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

(10) Dacă cererea de recuzare este admisă, pricina se soluționează de un alt arbitru, supraarbitru sau arbitrul unic, care va fi numit de președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional. În cazul neadmiterii cererii de recuzare, pricina se soluționează de arbitrii desemnaţi.

(11) În încheierea prin care s-a admis recuzarea se precizează în ce măsură actele îndeplinite de arbitrul recuzat urmează să fie menţinute și este însoțită de propunerea de a numi un nou arbitru.

Art.36. Încetarea mandatului de arbitru.

(1) Mandatul de arbitru încetează prin: abținere; recuzare; imposibilitate fizică, morală, sau de drept; revocare sau deces. La fel, mandatul arbitrului încetează odată cu adoptarea hotărârii în litigiul examinat.

(2) Biroul Asociației va lua act de încetarea mandatului unui arbitru în oricare dintre următoarele cazuri:

a) conform prezentelor Reguli, arbitrul declară prin cerere motivată că se abține de la examinarea cauzei arbitrale;

b) arbitrul se află în imposibilitate fizică, morală sau de drept pentru a-și îndeplini mandatul pe o perioadă mai lungă de timp datorită unor motive survenite sau de care a luat cunoștință după acceptarea mandatului de arbitru;

c) dacă intervine decesul unui arbitru pe parcursul procedurii arbitrale.

(3) Biroul Asociației, la cererea oricăreia dintre părți sau la propunerea unuia dintre membrii Tribunalului Arbitral, sau a președintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional, ia act de încetarea mandatului de arbitru în cazurile prevăzute de alin. (2) sau dispune revocarea, atunci când acesta nu își îndeplinește obligațiile de arbitru.

(4) Înainte ca arbitrul să fie revocat, părților și arbitrilor li se va acorda posibilitatea de ași exprima punctul de vedere în scris.

(4) Revocarea arbitrului din motive legate de neîndeplinirea obligațiilor de arbitru, în raport cu gravitatea faptei, atrage radierea lui din lista de arbitri. Radierea se decide de către Biroul Asociației, la propunerea Președintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional. Decizia de radiere a arbitrului din lista de arbitri a Arbitrajului Internațional, se aduce la cunoștință tuturor instanțelor de arbitraj și judecătorești.

Art.37. Înlocuirea arbitrilor.

(1) În cazul în care misiunea/mandatul unui arbitru încetează, acesta va fi înlocuit. Se va proceda la înlocuirea arbitrului cu supleantul desemnat sau cu un arbitru nou numit în condiţiile prezentelor Reguli.

(2) Înlocuirea arbitrului se face printr-o încheiere care nu se supune căilor de atac, emisă de către preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional la cererea părţii care l-a numit, înaintate în termen de 10 zile de când s-a luat cunoştinţă de survenirea unei asemenea împrejurări. Dacă partea nu înaintează cerere de înlocuire sau nu numeşte un arbitru în acest termen, preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional desemnează noul arbitru din oficiu.  Prezentele dispoziţii se aplică în mod corespunzător, şi în ceea ce priveşte supraarbitrul.

(3) În cazul înlocuirii arbitrului unic sau a supraarbitrului, dezbaterile care au avut loc până la substituirea arbitrului urmează a fi repetate. În caz de substituire a oricărui alt arbitru, dezbaterile se vor repeta dacă tribunalul arbitral va considera necesar. Dacă este înlocuit întregul tribunal arbitral, noul tribunal arbitral va decide dacă și în ce măsură este necesară refacerea anumitor acte de procedură sau a întregii proceduri.

Art.38. Răspunderea arbitrilor.

Nici Arbitrajul Internațional, nici arbitrii, asistentul arbitral și niciunul dintre experții desemnați de Tribunalul Arbitral nu vor fi răspunzători în fața nici uneia dintre părți pentru nici o acțiune sau omisiune în legătură cu procedura arbitrală, cu excepția cazului în care acțiunea sau omisiunea respectivă se datorează conduitei ilicite intenționate sau neglijenței grave a acestora.

Capitolul V
Participanţii la procesul arbitral

Secţiunea 1
Părţile

Art.39. Părţile în procedura arbitrală.

(1) Parte în proces (reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică care dispune de capacitate deplină de exerciţiu, prezumată, la momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.

(2) În conformitate cu reglementarile cuprinse de actele normative, parte în procedura arbitrală poate fi statul și autoritățile publice  reprezentate prin împuterniciţii lor în modul prevăzut de lege.

Art.40. Folosinţa si exerciţiul drepturilor procedurale.

(1) Capacitatea de a-şi exercita pe deplin, personal sau printr-un reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în arbitraj (capacitatea de exerciţiu al drepturilor procedurale civile) o au persoanele fizice ce au implinit vârsta de 18 ani, precum şi persoanele juridice, iar în cazurile prevăzute de lege, entităţile care nu au personalitate juridică și dispun de organe de conducere proprii.

(2) Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta in procedura arbitrală. Lipsa capacitaţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocata în orice stare a pricinii.

(3) Actele de procedură efectuate de persoanele care nu au capacitate de exerciţiu al drepturilor procedurale civile sânt nule. Reprezentantul legal al incapabilului sau tutorele acestuia poate să confirme toate aceste acte sau numai o parte din ele.

(4) Minorul care a atins vârsta de 16 ani poate să-şi exercite personal drepturile procedurale şi să-şi îndeplinească obligaţiile procedurale de sine stătător, în cazul declarării capacităţii depline de exerciţiu (emancipării) sau al încheierii căsătoriei.

Art.41. Drepturile şi obligaţiile procedurale.

(1) Părţile la proces sunt în drept să ia cunoştinţă de actele dosarului, să obțină pe propria cheltuială extrase şi copii de pe ele, să formuleze cereri de recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună prin intermediu Tribunalului Arbitral întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să probeze, să dea tribunalului explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile arbitrale, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele arbitrale şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de prezentele reguli şi de lege.

(2) Părţile la proces se bucură de drepturi procesuale egale şi au obligaţii procesuale egale, cu unele excepţii stabilite de prezentele reguli şi de lege în funcție de poziţia pe care o ocupă în proces. Astfel, reclamantul în afară de drepturile specificate în aliniatul precedent, este în drept să modifice temeiul sau obiectul acţiunii, să mărească ori să reducă cuantumul pretenţiilor în acţiune, ori să renunţe la acţiune, iar pârâtul este în drept să recunoască acţiunea. Părţile pot înceta procesul prin tranzacţie.

(3) Nu se consideră modificare a acţiunii ori de câte ori se constată: completarea temeiului acţiunii şi circumstanţelor, extinderea sau reducerea pretenţiilor în acţiune sau a pretenţiilor accesorii, solicitarea compensării valorii obiectului pierdut sau pierit, înlocuirea acţiunii în constatare prin acţiune în realizare.

(4) Tribunalul arbitral nu este în drept să modifice din oficiu temeiul sau obiectul acţiunii.

(5) Părţile la proces sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea în eroare, tribunalul arbitral aplică sancţiuni pecuniare stabilite de prezentele reguli.  

Art.42. Coparticiparea procesuală.

(1) Mai multe persoane pot fi împreuna reclamante sau pârâte daca obiectul pricinii este un drept sau o obligaţiune comuna, ori daca drepturile sau obligaţiile lor au aceeaşi cauza.

(2) Pentru examinarea rapidă şi justă a litigiilor, arbitrajul este în drept să admită examinarea concomitentă a mai multor pretenţii înaintate de mai mulţi reclamanţi către acelaşi pârât ori de un reclamant către mai mulţi pârâţi, ori de mai mulţi reclamanţi împotriva mai multor pârâţi (inclusiv în cazul când fiecare pretenţie poate fi examinată şi executată de sine stătător), când ele se află în conexiune prin raportul material juridic dintre coparticipanţi, prin pretenţiile înaintate sau probele comune şi când există posibilitatea examinării lor în aceeaşi procedură şi de acelaşi arbitraj.

(3) Fiecare reclamant sau pârât participă în proces independent faţă de cealaltă parte. Coparticipanţii pot încredinţa susţinerea procesului unui sau mai multor coparticipanţi. Actele de procedura, apărările şi concluziile unuia dintre reclamanţi sau pârâţi nu pot folosi nici păgubi celorlalţi.

(4) Dacă prin natura raportului juridic efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanţilor sau pârâţilor, actele de procedura îndeplinite numai de unii din ei, sau termenele încuviinţate numai unora din ei pentru îndeplinirea actelor de procedura folosesc si celorlalţi. Când actele de procedura ale unora sunt potrivnice celor făcute de ceilalţi, se va ţine seama de actele cele mai favorabile. Reclamanţii sau pârâţii care nu s-au înfăţişat sau nu au îndeplinit un act de procedura în termen vor continua totuşi să fie citaţi.

(5) Încheierea tribunalului arbitral prin care s-a permis ori s-a respins cererea de admitere a coparticipării nu este supusă nici unei căi de atac. 

Secţiunea a 2-a
Alte persoane care pot lua parte la arbitraj

Art.43. Temeiul participării altor persoane la arbitraj.

Cu acordul părţilor şi cu încuviinţarea tribunalului arbitral, la procesul arbitral pot participa şi alte persoane.

Art.44. Intervenţia.

(1) Cu învoirea părţilor, oricine are interes poate interveni într-un proces arbitral.

(2) Intervenţia poate fi în interesul propriu când cel care intervine invocă un drept al său asupra obiectului litigiului sau în interesul uneia din părţi când sprijină numai apărarea acesteia.

(3) Persoana care intervine în proces în interes propriu are drepturi şi obligaţii de reclamant cu pretenţii faţă de una sau către ambele părţi.

(4) Persoana care intervine în interesul uneia din părţi are drepturile şi obligaţiile procedurale ale părţii căreia i se alătură, cu excepţia dreptului de a modifica temeiul şi obiectul acţiunii, de a majora sau reduce cuantumul pretenţiilor din acţiune, precum şi de a renunţa la acţiune, de a recunoaşte acţiunea sau de a încheia tranzacţie, de a înainta acţiune reconvenţională sau de a cere executarea silită sau desfiinţarea hotărârii arbitrale şi poate face orice act de procedură care nu este potrivnic interesului părţii în folosul căreia intervine.

(5) Pentru a interveni în proces, persoana depune o cerere în faţa tribunalului arbitral constituit până la începerea dezbaterii pricinii în fond, prin care demonstrează interesul intervenţiei, arătând dreptul său asupra obiectului litigiului în cazul intervenţiei în interes propriu, sau partea la care se alătură, în cazul intervenţiei accesorii. În ambele cazuri de intervenţie persoana va anexa la cerere declaraţia de aderare la convenţia arbitrală dintre părţi şi acceptul ca litigiul izvorât să fie soluţionat de arbitrajul constituit, în condiţiile stabilite de prezentele reguli de procedură arbitrală.

(6) După ascultarea părţilor şi a celui care intervine, tribunalul arbitral printr-o încheiere care nu este supusă căilor de atac, va decide asupra încuviinţării sau respingerii în principiu a intervenţiei.

(7) După încuviinţarea în principiu, tribunalul arbitral va dispune comunicarea intervenţiei şi, în cazurile în care întâmpinarea/referința este obligatorie, va stabili termenul în care aceasta va trebui depusă. Cel care intervine va lua procedura în starea în care se afla în momentul admiterii intervenţiei, actele de procedură următoare se vor îndeplini şi faţă de cel care intervine.

(8) Intervenţia se judecă o data cu cererea principală. Când însă judecarea acţiunii ar fi întârziată prin intervenţia în interes propriu, sau intervenţia este incompatibilă cu obiectul litigiului, tribunalul arbitral poate decide să refuze în examinare concomitentă a cererii în intervenţie cu acţiunea principală. În astfel de cazuri, persoana cu intervenţia în interes propriu nu decade din dreptul de a cere intentarea unui proces separat.

(9) Hotărârea tribunalului arbitral va fi opozabilă persoanelor care au intervenit în proces în interes propriu sau în interesul uneia din părţi.

(10) Cererea în anulare (desfiinţare) a hotărârii arbitrale făcută de cel care intervine în interesul uneia din părţi se socoteşte neavenită şi se lasă fără examinare, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăşi această cerere.

Art.45. Chemarea în proces a altor persoane.

(1) Oricare din părţi poate sa cheme în arbitraj o altă persoană care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.

(2) Cererea făcută de pârât se depune o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu pînă la închiderea dezbaterilor arbitrale.

(3) Cererea va fi motivată şi se va comunica atât celui chemat, cât şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea în arbitraj, întâmpinare şi după caz, de pe înscrisurile de la dosar.

(4) Dacă cel chemat în arbitraj a declarat în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii, că recunoaşte susţinerile părţii şi cade de acord să intervină în procedura arbitrală cu pretenţii proprii, tribunalul arbitral printr-o Încheiere, care nu este supusă cailor de atac acordă acestuia calitatea de intervenient în interes propriu în procedura arbitrală intentată şi va stabili termenul în care cel chemat urmează să depună pretenţiile proprii. Prevederile articolului precedent se aplică în mod corespunzător.

(5) Dacă pârâtul chemat în arbitraj pentru o datorie bănească recunoaşte datoria şi declară că voieşte să o execute faţă de cel care îşi va stabili dreptul în arbitraj, el va fi scos din procedura arbitrală dacă depune suma datorată. În acest caz, arbitrarea va urma numai între reclamant şi cel chemat in judecata în calitate de intervenient cu pretenţii proprii.

Art. 46. Chemarea în garanţie.

(1) Partea poate să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubiri.

(2) În aceleaşi condiţii, cel chemat în garanţie poate, la rândul sau, sa cheme în garanţie o altă persoană.

(3) Cererea va fi făcută în condiţiile de formă pentru cererea în arbitraj.

(4) Cererea făcută de pârât se va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, iar cererea de chemare în garanţie făcută de reclamant se poate depune, pînă la închiderea dezbaterilor arbitrale. În ambele cazuri cererea va fi comunicată celui chemat în garanţie cât şi părţii adverse.

(5) Dacă cel chemat în garanţie în termen de cel mult 10 zile de la data primirii cererii comunică că este de acord să supună litigiul izvorât soluţionării de către arbitrajul constituit, în condiţiile stabilite de prezentele reguli de procedură arbitrală, tribunalul arbitral printr-o încheiere care nu este supusă căilor de atac atrage persoana în procedura arbitrală în calitate de pârât faţă de partea care la chemat în proces şi va soroci termenul în care cel chemat urmează sa depună întâmpinarea.

(6) Cererea de chemare în garanţie se examinează o data cu cererea principală.

(7) Când examinarea cererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanţie, arbitrajul poate dispune dijungerea ei spre a fi judecate separat.

Art.47. Arătarea titularului dreptului.

(1) Pârâtul care deţine un lucru pentru altul, sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arată pe acela în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în arbitraj de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului.

(2) Cererea privitoare la arătarea titularului dreptului va fi motivată şi se va depune o dată cu întâmpinarea sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

(3) Cererea va fi comunicată celui arătat ca titular, împreună cu citaţia, copiile de pe cerere şi după caz cu înscrisurile de la dosar.

(4) Dacă cel arătat ca titular în termen de 10 zile, recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului care va fi scos din procedura arbitrală.

(5) Când cel chemat nu se înfăţişează sau tăgăduieşte cererea  pârâtului, procedura arbitrală continuă în prezenţa pârâtului.

Art.48. Succesiunea în drepturile procedurale.

(1) În cazul ieşirii uneia dintre părţi din raportul juridic litigios (deces, reorganizare, cesiune de creanţă, vânzarea drepturilor litigioase, transfer de datorie şi alte cazuri de subrogare), tribunalul arbitral va permite înlocuirea părţii cu succesorul ei în drepturi. Succesiunea în drepturi este posibilă în orice fază a procesului.

(2) Actele săvârşite până la intrarea în proces a succesorului sunt obligatorii lui în măsura în care ar fi fost obligatorii persoanei pe care succesorul în drepturi a subrogat-o.

(3) Încheierea tribunalului de arbitraj despre admiterea sau despre refuzul în admiterea succesorului nu  este supusă căilor de atac. 

Secţiunea a 3-a
Reprezentarea în arbitraj

Art. 49. Reprezentarea parţilor.

(1) În procedura arbitrală, persoanele fizice îşi pot apăra interesele personal sau prin reprezentanţi. Participarea personală în proces nu face ca persoana fizică să decadă din dreptul de a avea reprezentant.

(2) Procesele persoanelor juridice se susţin în arbitraj de către reprezentanții lor legali, care acţionează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege, prin alte acte normative sau prin actul constitutiv.

(3) Administratorul statutar al persoanei juridice îşi confirmă împuternicirile prin documentele prezentate în arbitraj ce atestă funcţia sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin actele de constituire.

(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată ca și cum ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.

(5) Reprezentant în arbitraj poate fi orice persoană cu capacitate de exerciţiu deplină care are împuternicirile respective, legalizate în modul stabilit, pentru a susţine procesul.

(6) Participanţii la proces, cu excepţia reprezentantului, pot fi asistaţi în arbitraj de un singur reprezentant ori de mai mulţi reprezentanţi care îi pot reprezenta în comun sau fiecare în parte.

Art.50. Reprezentanţii legali.

(1) Reprezentarea în proces a persoanei declarate dispărută în modul stabilit de lege se face de administratorul fiduciar sau de tutorele numit în conformitate cu legea.

(2) În caz de insolvență sau lichidare a persoanei juridice, interesele ei pot fi reprezentate de administratorul insolvenței sau de lichidator, desemnaţi în condiţiile legii.

(3) Reprezentarea în proces a moştenitorilor persoanei decedate sau declarate decedată în modul stabilit de lege, dacă succesiunea nu a fost încă acceptată de nimeni, se face de către custodele sau tutorele numit în conformitate cu legea.

(4) Reprezentantul legal îndeplineşte în numele celui reprezentat toate actele procedurale pe care acesta din urmă are dreptul să le exercite, cu excepţiile stabilite de lege.

(5) Reprezentantul legal poate încredinţa unui terţ reprezentarea în arbitraj. Reprezentantul legal poate fi chemat personal, după caz, în arbitraj pentru a da explicaţii referitor la actele pe care le-a încheiat ori săvârşit în această calitate.

Art. 51. Formularea împuternicirilor reprezentantului.

(1) Împuternicirile reprezentantului trebuie să fie formulate într-o procură, eliberată şi legalizată în modul stabilit de lege.

(2) Procurile eliberate de persoane fizice se autentifică notarial sau conform legii aplicabile persoanelor fizice. Procurile eliberate de persoane fizice pot fi autentificate în modul şi în cazurile stabilite de legislaţia civilă aplicabila.

(3) Procurile se eliberează în numele persoanei juridice cu contrasemnătura administratorului ei sau a unei alte persoane împuternicite, adeverite prin acte de constituire şi sigilate cu ştampila acestei organizaţii.

(4) Valabilitatea procurii care confirmă împuternicirile reprezentantului în arbitraj încetează în temeiurile prevăzute de legislaţia civilă.

(5) Mandatul dat reprezentantului nu încetează prin decesul mandantului şi nici prin survenirea incapabilităţii lui. Mandatul este valabil pînă la retragerea lui de către moştenitori sau de către reprezentanţii legali ai incapabilului.

(6) Reprezentantul legal depune în arbitraj actele ce atestă statutul şi împuternicirile sale.       

(7) Împuternicirile date avocatului se atestă printr-un mandat, sau prin alt act prevăzut de lege.

(8) Împuternicirile reprezentantului se atestă şi prin declaraţie orală dată în fața tribunalului arbitral de către reprezentat, consemnată în procesul-verbal de şedinţa arbitrala şi semnată de acesta din urmă, sau printr-o cerere scrisă, care se anexează la dosar.

(9) Reprezentantul care renunţă la împuterniciri trebuie să înştiinţeze atât reprezentatul, cât şi tribunalul arbitral cu cel puţin 5 zile înainte de data examinării pricinii. Renuntarea se face in scris sau oral in fata tribunalului arbitral și se va consemna în încheiere de ședința.

Art.52. Împuternicirile reprezentantului în arbitraj.

Împuternicirea de reprezentare în arbitraj acordă reprezentantului dreptul de a exercita în numele părții toate actele procedurale, cu excepţia dreptului de a semna cererea şi de a o depune în arbitraj, de a strămuta pricina la un alt arbitraj sau instanță de judecată, de a renunţa total sau parţial la pretenţiile din acţiune, de a majora sau reduce cuantumul acestor pretenţii, de a modifica temeiul sau obiectul acţiunii, de a o recunoaşte, de a încheia tranzacţii, de a intenta acţiune reconvenţională, de a transmite împuterniciri unei alte persoane, de a ataca hotărârea arbitrală, de a-i schimba modul de executare, de a amâna sau eşalona executarea ei, de a prezenta un titlu executoriu spre urmărire, de a primi bunuri sau bani în temeiul hotărârii arbitrale, drepturi care trebuie menţionat expres, sub sancţiunea nulităţii, în procura eliberată de reprezentat. 

Capitolul VI
Înştiinţarea şi comunicarea actelor de procedură

Art.53. Comunicarea actelor de procedură.

(1) Comunicarea de cereri, acte, informaţii în legătură cu litigiul se face prin Secretariatul Arbitrajului Internațional sau prin agentul arbitral desemnat de Arbitrajul Internațional.

(2) Cererea de arbitrare și actele de procedură se comunică participanţilor la proces, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin poşta rapidă, prin intermediul executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de arbitrare, telegramă, telex, telefax sau prin alte mijloace de comunicare ce permite stabilirea probei comunicării şi a textului transmis. În cazul comunicărilor telefonice, asistentul arbitral va face menţiune în dosar, precizând data şi ora convorbirii, persoana cu care s-a discutat si subiectele discutate.

(3) Orice înscris poate fi înmânat şi personal părţii sau reprezentantului ei, sub semnătură certificată de asistentul arbitral sau de un agent împuternicit de Arbitrajul Internațional, cu precizarea datei înmânării.

(4) În cazul amânării examinării cauzei, nu este necesară citarea participanţilor la proces prezenţi la şedinţă. Participanţii la proces care au fost citaţi şi nu au participat la şedinţa de arbitraj la care a fost amânată examinarea cauzei vor putea invoca lipsa citării ulterioare numai în cazul în care vor demonstra că au fost în imposibilitatea de a cunoaşte data numirii cauzei spre examinare.

(5) Dovezile de comunicare se depun la dosar.

Art.54. Citația și înştiinţarea arbitrală.

(1) Arbitrajul Internațional înştiinţează prin citaţie participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi traducători privitor la locul, data şi ora şedinţei de arbitraj sau la locul, data şi ora efectuării unor acte de procedură.

(2) În pricinile de urgenţă, participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi traducătorii pot fi înştiinţaţi sau chemaţi în arbitraj prin telegramă, prin telefon sau la adresa electronică înregistrată sau prin alte mijloace care să ateste înmânarea şi primirea înştiinţării sau citaţiei.

(3) Înştiinţările se înmânează martorilor, experţilor, specialiştilor, traducătorilor cu minim 3 (trei) zile înainte de data când trebuie să se prezinte în faţa tribunalului arbitral.

(4) Participantii la proces se citează. Între data primirii citaţiei şi data primei şedinţe trebuie să existe un interval de cel puţin 15 zile. În toate celelalte cazuri citaţia se înmânează părţii cu cel puţin  3 (trei) zile înainte de data şedinţei arbitrale. În cazuri urgente, acest termen poate fi mai scurt.

(5) Participanții la proces înștiințați în mod legal pentru primul termen nu pot invoca necitarea lor pentru temene ulterioare.

(6) Prezentarea părţii în ședința arbitrală, în persoană sau prin reprezentant, acoperă orice viciu de procedura privitor la citare. Partea însă este în drept să ceară amânarea procesului dacă citaţia nu i s-a înmânat în termen.

(7) Citaţia sau înştiinţarea se trimite la adresa indicată de parte sau de un alt participant la proces în cererea arbitrară sau întâmpinare ori înscrisă în contractul şi corespondenţa dintre părţi.

(8) Citațiile și înștiințările arbitrale trimise la sediul persoanelor juridice și nerecepționate la expirarea termenelor de păstrare se consideră înmânate la data expirării termenului de păstrare, chiar dacă destinatarul nu a ridicat corespondența de la oficiul poștal. Citațiile și înștiințările expediate la adresa electronică a persoanei juridice indicate în acțiunea arbitrală și/sau în referință/întâmpinare se consideră recepționate.

(9) Nici un act de procedură nu se poate îndeplini în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice, după încuviinţarea tribunalului arbitral.

(10) Termenul luat în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţiile nu poate fi preschimbat, decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor. Citarea acestora se face în termen scurt, în camera de consiliu. Soluţionarea cererii de preschimbare a termenului este de competenta Preşedintelui Arbitrajului Internațional, sau a vice-preşedintelui care îl înlocuieşte. În cursul examinării procesului cererea de preschimbare a termenului se soluţionează de către completul de arbitraj constituit.

Art.55. Cuprinsul citaţiei şi al înştiinţării.

(1) În citaţie şi înştiinţare se indică:

a)      numărul şi data emiterii, precum si numărul dosarului;

b)      arătarea anului, lunii, zilei, orei şi a locului de înfăţişare;

c)      arătarea instanței arbitrale şi sediul sau;

d)      numele (denumirea), domiciliul (sediul) şi calitatea celui citat ;

e)      numele (denumirea) şi domiciliul (sediul) părţii potrivnice şi obiectul pricinii;

(2) Lipsa mențiunilor prevăzute la literele b),c), d) duc la nulitatea citatiei sau înștiințării.

(3) În citaţie şi înştiinţare, participanţilor la proces li se pune în vedere să prezinte probele de care dispun referitor la pricină, să facă precizări asupra consecinţelor neprezentării unor astfel de probe şi ale neprezentării în arbitraj, despre obligativitatea de a comunica arbitrajului motivele neprezentării, precum şi despre obligativitatea persoanei care a primit citaţia sau înştiinţarea în locul destinatarului absent de a o înmâna acestuia de îndată ce va fi posibil.

(4) O dată cu citaţia sau înştiinţarea, tribunalul arbitral trimite pârâtului, după caz, copiile de pe documentele depuse în arbitraj. Împreună cu citaţia sau înştiinţarea, reclamantului i se trimite şi o copie de pe întâmpinare (referinţa) la acţiunea în arbitraj, dacă pârâtul a remis-o Arbitrajului Internațional.

Art.56. Expedierea citaţiilor şi înştiinţărilor.

(1) Comunicările se fac, la adresa indicată de parte în cererea de arbitrare sau întâmpinare, ori în contractul şi corespondenţa dintre părţi.

(2) Concomitent, citaţia şi înştiinţarea se expediază când se citează:

a)   statul şi autorităţile publice în persoana conducătorului autorităţii respective, la sediul administraţiei;

b)   persoanele juridice, prin reprezentanţii lor, la sediul principal conform înregistrării de stat sau, după caz, la sediul reprezentanţei sau al filialei;

c)  asociaţiile şi entitațile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor;

d) cei supuşi procedurii de lichidare, de reorganizare judiciară şi/sau de insolvență, prin administratorul insolvabilităţii ori prin lichidator, după caz;

e)   incapabilii, prin reprezentanţii lor legali; în cazul numirii unui curator, prin acesta.

(3) În cazul în care, prin tratatele internaţionale nu se prevede o altă procedură de citare sau înştiinţare a persoanelor aflate în străinătate, cu domiciliu sau reşedinţă cunoscută, citaţia sau înştiinţarea li se expediază ca scrisoare recomandată cu confirmare/aviz de primire. Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu este cunoscută, citarea se face prin afișare la ușa tribunalului arbitral, pe pagina de internet a tribunalului arbitral, anunt publicat într-un cotidian de largă circulație din țară unde este declarat ultimul sediu/domiciliu cunoscut. În toate cazurile, dacă cei cu sediu/domiciliu/reședința în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta.

(4) Reclamantul care locuieşte în străinătate este obligat să indice adresa din România unde urmează a i se face comunicările despre proces.

(5) Persoanele cu domiciliu sau cu reşedinţă necunoscută sunt citate conform prevederilor alin.3.

Art.57. Înmânarea citaţiei şi înştiinţării.

(1) Citaţia şi înştiinţarea se trimit prin poştă cu scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoană împuternicită de Arbitrajul Internațional, sau prin orice alte mijloace de comunicare ce asigură transmiterea și confirmarea primirii acestor acte. Data înmânării citaţiei sau înştiinţării se înscrie pe citaţie sau înştiinţare în partea care se înmânează destinatarului, precum şi pe cotor, care se restituie arbitrajului.

(2) Cu consimţământul participantului la proces, Arbitrajul Internațional îi poate încredinţa citaţia sau înştiinţarea pentru a o înmâna destinatarului. Persoana împuternicită de tribunalul arbitral să înmâneze citaţia sau înştiinţarea este obligată să restituie instanţei cotorul cu semnătura de primire a destinatarului.

(3) Citaţia şi înştiinţarea, actele de procedură pot fi înmânate destinatarului şi în incinta Arbitrajului Internațional. În astfel de cazuri, destinatarii prezenţi la arbitraj sau reprezentanţii lor nu pot să refuze citaţiile şi actele de procedură. Dacă remiterea acestora se face în şedinţă arbitrală, tribunalul arbitral poate acorda, la cererea persoanei interesate, un termen pentru a lua cunoştinţă de actele primite.

(4) Reprezentanţii părţilor şi alţi participanţi la proces pot remite unul altuia actele de procedură arbitrală contra semnătură. În acest caz, comunicarea actelor va fi confirmată prin semnătură pe exemplarul ce urmează a fi depus în arbitraj sau, după caz, prin orice mijloace care asigură confirmarea comunicării.

(5) Citaţia sau înştiinţarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra semnătură pe cotor. Citaţia sau înştiinţarea adresată unei persoane juridice se înmânează persoanei desemnată pentru primirea corespondentei contra semnătură pe cotor sau, în cazul absenţei acesteia, se înmânează în acelaşi mod oricarui alt angajat, considerându-se primită de destinatar. Dacă părțile și alți participanți la proces sânt reprezentați de avocați, citațiile și înștiințările se transmit la sediul avocaților sau la adresa indicata de ei, dovada primirii înlăturând orice viciu de citare a participanților. Citațiile și înștiințările expediate reprezentanților la adresa electronică indicată în cererea de arbitraj și/sau în referință se consideră recepționate de către părți și alți participanți la proces. 

(6) Dacă locul de aflare a destinatarului nu este cunoscut, faptul se consemnează în citaţie sau înştiinţare, precum şi sursa de informaţie. În acest caz, comunicarea scrisă se consideră recepţionată dacă a fost expediată la ultimul sediu sau domiciliu cunoscut, la ultima reşedinţă sau adresă poştală cunoscută, printr-o scrisoare recomandată sau în orice alt mod care atestă încercarea de a remite comunicarea.

Art.58. Efectele refuzului de a primi actele de procedură, inclusiv citaţia sau înştiinţarea.

(1) Dacă destinatarul, aflându-se la domiciliu, refuză să primească acte de procedură, inclusiv citaţia/înştiinţarea sau, primind-o, nu voieşte ori nu poate să semneze adeverinţa de primire, persoana împuternicită va lăsa citaţia în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afişa pe uşa locuinţei acestuia, încheind despre acestea proces-verbal de afișare. Prezentele dispoziții se aplică și pentru comunicarea sau notificarea oricărui alt act de procedura.

(2) Persoana care refuză să primească citaţia sau înştiinţarea se consideră înştiinţată despre locul, data şi ora şedinţei de arbitraj sau despre locul, data şi ora efectuării unui act procedural. Neprezentarea ei la data si locul indicat pentru arbitraj nu împiedică examinarea pricinii sau efectuarea actului procedural.

(3) Când comunicarea actelor de procedură nu se poate face din cauza că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau din alt motiv asemănător, persoana împuternicită va depune actul la Secretariatul Arbitrajului Internațional, care va înştiinţa din timp partea despre aceasta împrejurare, fiind aplicată procedura prin  citarea publică.

Art.59. Schimbarea adresei pe parcursul procesului.

(1) Dacă îşi schimbă domiciliul sau sediul după pornirea procesului, partea sau reprezentantul este obligat să comunice în scris arbitrajului, noua adresă, iar părţii adverse prin scrisoare recomandată, a cărei dovadă se depune la dosar o dată cu cererea. În lipsa unei astfel de comunicări, citaţia sau înştiinţarea se trimite la ultima adresă cunoscută de arbitraj şi se consideră înmânată chiar dacă destinatarul nu mai locuieşte/ nu mai are reședinta sau sediul la această adresă .

(2) Partea este obligată să informeze tribunalul arbitral, nu mai târziu de 3 zile până la data ședinței de judecată, despre angajarea unui avocat, schimbarea sau renunțarea la serviciile avocatului anterior ales, prezentând tribunalului arbitral datele de contact ale noului avocat, inclusiv adresa poștală și adresa electronică a acestuia.

Art.60. Citarea publică a pârâtului.  

(1) Dacă adresa pârâtului nu este cunoscută şi reclamantul dă asigurări că, deşi a făcut tot posibilul, nu a reuşit să afle domiciliul/reședința/sediul acestuia, tribunalul arbitral dispune citarea acestuia prin publicitate. Publicarea în presă se consideră citare legală.

(2) Citaţia se publică într-un ziar național și/sau pe pagina web a Arbitrajului Internațional în cazul în care arbitrajul consideră că o astfel de măsură este necesară.

(3) Publicarea citaţiei în ziar și/sau pagina web a Arbitrajului Internațional se face cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei arbitrale.

Capitolul VII
Termenele de procedură arbitrală

Art.61. Termenului de procedură arbitrală.

Termen de procedură arbitrală este intervalul, stabilit de prezentele Reguli sau de tribunalul arbitral, în interiorul căruia arbitrajul, participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea arbitrajului trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

Art.62. Calcularea termenului de procedură arbitrală.

(1) Actele de procedură arbitrală se efectuează în termenul prevăzut de prezentele Reguli. În cazul în care nu este stabilit prin Reguli, termenul de procedură se fixează de către tribunalul arbitral.

(2) Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade.

(3) Termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui.

Art.63. Expirarea termenului de procedură.

(1) Termenul stabilit în ani expiră în luna şi ziua respectivă a ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră în ultima zi a lunii.

(2) Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare.

(3) Actul de procedură pentru care este stabilit un termen poate fi îndeplinit până la ora 24 a ultimei zile din termen. Dacă cererile de arbitraj, referința/întâmpinarea sau alte acte procedurale ori sumele băneşti au fost predate la oficiul poştal sau la telegraf, sau prin alte mijloace de comunicaţie înainte de ora 24 din ultima zi a termenului, actul de procedură se consideră îndeplinit în termen.

(4) Dacă actul de procedură trebuie efectuat nemijlocit în instanţa arbitrală ori în o altă organizaţie, termenul se consideră expirat la ora care încheie programul lor sau la care încetează în cont curent  operaţiunile respective.

Art.64. Efectele neîndeplinirii în termen a actului de procedură.

Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de prezentele Reguli ori stabilit de tribunalul arbitral. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă prezentele Reguli nu prevăd altfel.

Art.65. Suspendarea curgerii termenului de procedură.

(1) Curgerea termenului de procedură se suspendă o dată cu suspendarea procesului arbitral. 

(2) Din ziua redeschiderii procesului arbitral, termenul de procedură suspendat continuă să curgă. 

Art.66. Prelungirea termenului de procedură.

Tribunalul arbitral sau, până la constituirea acestuia, Președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional poate prelungi, pentru motive temeinice, în baza unei cereri formulate de oricare dintre părți sau din oficiu, orice termen stabilit pentru îndeplinirea de către o parte a obligațiilor sale. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de expres de prezentele Reguli nu poate fi prelungit, fiind aplicabila procedura de repunere în termen.   

 Art.67. Repunerea în termen.

(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au depășit termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse motivat în termen de către tribunalul arbitral.

(2) Cererea de repunere în termen se depune la tribunalul care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de arbitraj. Participanţilor la proces li se comunică locul, data şi ora şedinţei. Lipsa partilor legal citate nu împiedică soluţionarea cererii de repunere în termen.

(3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Cererea de repunere in termen nu exonereaza de obligatia efectuarii actului de procedura.

(4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.

(5) Încheierea arbitrală prin care este respinsă cererea de repunere în termen sau prin care s-a făcut repunerea în termen nu poate fi contestată de părți.

Art.68. Termenul de perimare.

(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitrajul trebuie să pronunţe hotărârea în termen de cel mult şase luni de la data constituirii sale.

(2) Orice cerere în arbitraj şi orice altă cerere, inclusiv de revocare se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina reclamantului, astfel că nu s-a pronunţat o hotărâre arbitrală timp de şase luni.

(3) Părţile pot consimţi, oricând în cursul litigiului arbitral, la prelungirea termenului arbitrajului, fie în scris, fie prin declaraţie orală, dată în faţa tribunalului arbitral şi consemnată în încheierea de şedinţă. De asemenea, Arbitrajul Internațional poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului cu cel mult trei luni.

(4) Tribunalul arbitral poate dispune, prin încheiere, în cazul în care se constată că una dintre părți obstrucționează desfășurarea procedurii arbitrale ori pentru alte motive temeinice, prelungirea termenului arbitrajului.

(5) Termenul se prelungeşte de plin drept cu trei luni în cazul în care una din părți a intrat în dizolvare sau este supusa procedurilor de reorganizare sau faliment sau al decesului uneia dintre părţi.

(6) Termenul de perimare se suspendă pe durata desfăşurării următoarelor evenimente:

a) judecarea cererii de recuzare;

b) soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate;

c) judecarea unei cereri incidente adresate instanţei judecătoreşti;

d) suspendarea litigiului în baza unei dispoziţii legale;

e) efectuarea unei expertize dispuse de tribunalul arbitral.

(7) Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuieşte suspendarea procesului, pronunţată de arbitraj în cazurile prevăzute de prezentele Reguli, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsă de stăruinţă a părţilor în arbitraj.

(8) În cazul când sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi împreună, cererea de perimare sau actul de procedură întrerupător de perimare al unuia foloseşte şi celorlalţi.

(9) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate. Tribunalul arbitral sau după caz, Preşedintele/vicepresedintele Arbitrajului Internațional va cita de urgenta părţile şi va dispune ca Secretariatul Arbitrajului Internațional să întocmească o dare de seama asupra actelor de procedură în legătura cu perimarea. Perimarea poate fi invocată şi pe cale de excepţie, în camera de consiliu sau în şedinţă arbitrală. În caz de admitere,  prin Hotărârea arbitrală se declară perimarea acţiunii şi încetează procesul. Dacă arbitrajul constată că cererea nu este intemeiata și perimarea nu a operat, pronunţă o încheiere, care poate fi atacată o dată cu fondul procesului.

(10) Trecerea termenului prevăzut în prezentul articol nu poate să constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afară de cazul în care una dintre părţi a notificat celeilalte părţi şi arbitrajului, pînă la primul termen de înfăţişare, că înţelege să invoce caducitatea. Când, însă, se face o noua cerere în arbitraj, părţile pot folosi dovezile administrate în cursul examinării cererii perimate, în măsura în care noul arbitraj constituit socoteşte că nu este de trebuinţă refacerea lor.

(11) Când cel puțin una din părți a declarat în scris tribunalului arbitral, până la primul termen de arbitrare, că înțelege să invoce caducitatea, tribunalul arbitral, la expirarea termenului prevăzut în alineatele de mai sus, va pronunța o hotărâre prin care va constata că arbitrajul a devenit caduc, cu excepția situației în care părțile declară expres că renunță la caducitate.

(12) Partea care prin propria atitudine a provocat întârzierea soluționării litigiului arbitral nu se poate prevala de depășirea termenului de soluționare a acestuia, chiar dacă a invocat excepția de caducitate în termenul prevăzut mai sus. În acest caz, tribunalul arbitral va consemna în hotărâre cauzele pentru care respinge excepția de caducitate.

Art.69. Termenul ridicării excepţiilor de procedură.

(1) Orice excepţie privind existenţa sau validitatea convenţiei arbitrale, constituirea tribunalului arbitral, limitele însărcinării arbitrilor, precum şi orice altă excepţie trebuie ridicată, sub sancţiunea decăderii, prin întâmpinare sau cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.

(2) Excepţiile de ordine publică pot fi ridicate oricând în cursul litigiului arbitral.

(3) Neregularitatea actelor de procedură se acoperă, dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate ori înainte de a pune concluzii pe fond.

(4) Nimeni nu poate invoca neregularitatea pricinuită prin propriul său fapt.

Capitolul VIII

Amenzile arbitrale şi despăgubirile

Art.70. Obligarea părţilor de a se folosi cu bună credinţă de drepturile procedurale.

(1) Părţile sunt obligate să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Tribunalul Arbitral pune capăt oricărui abuz de de drept, dacă prin acesta se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare a tribunalului arbitral.

(2) Dacă părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral, potrivit dispoziţiilor prezentelor Reguli, va sancţiona următoarele fapte în legătură cu desfăşurarea procesului arbitral, astfel:

1. cu amendă pecuniară de la 100 la 1.000 lei/MDL pentru:

a)   introducerea, cu rea-credinţă, a unor cereri sau demersuri, vădit netemeinice;

b)  formularea, cu rea-credinţa, a unei cereri de recuzare sau de strămutare;

d)  contestarea, cu rea-credinţa, a scrierii sau semnăturii unui înscris;

2. cu amendă pecuniară de la 50 la 500 lei/MDL pentru:

a)  neprezentarea fără motive justificate a avocatului, a reprezentantului sau a celui care asistă partea, ori nerespectarea fără temei de către aceştia a îndatoririlor stabilite de lege sau de către arbitraj, dacă în acest mod s-a cauzat amânarea nejustificată a examinării procesului;

b)  neprezentarea fără motiv întemeiat a unui înscris sau a unui bun, de către partea care îl deţine, la termenul fixat în acest scop de arbitraj;

c)  refuzul nejustificat sau omisiunea unei părţi de a comunica la cererea arbitrajului, la termenul fixat în acest scop, datele care rezultă din actele şi evidenţele ei;

(3) Nerespectarea de către oricare dintre părţi sau de către alte persoane a măsurilor luate de către tribunalul arbitral pentru asigurarea ordinii şi solemnităţii şedinţei de arbitraj se sancţionează cu amenda pecuniară de la 100 la 2.000 lei/MDL.

(4) Amenzile arbitrale se încasează în contul Asociației, în cazurile şi în proporţiile stabilite de prezentele Reguli, de la partea în proces care a săvârşit sau în numele căreia s-a comis încălcările procedurale. Partea sancţionată, are dreptul la rândul său, să urmărească separat în ordine de regres suma încasată ca amendă, de la avocatul, reprezentantul sau persoana care asista partea în proces, vinovată de încălcarea ordinii sau regulilor de procedură.

(5) Cel care, cu rea-credinţă din intenţie sau din culpă, a pricinuit amânarea (suspendarea) examinării pricinii sau tergiversarea executării actului arbitral, prin înaintarea de cereri vădit neîntemeiate de contestare a unui înscris sau a semnăturii de pe înscris, de formulare a unei cereri de amânare a procesului sau de strămutare a pricinii, la cererea părţii interesate va putea fi obligat de către tribunalul arbitral, la plata unei despăgubiri pentru paguba cauzata prin amânare şi/sau tergiversare.

Art.71. Procedura de examinare a aplicării amenzii şi a despăgubirii.

(1) Aplicarea amenzii şi a despăgubirii se stabileşte prin Încheiere arbitrală executorie în şedinţa în care se află pricina, la examinarea căreia s-au comis încălcările procedurale, precum şi în şedinţe aparte, cu înştiinţarea persoanelor interesate, a căror neprezentare nu exclude sancţionarea părţii vinovate. O data cu aplicarea sancţiunii se va stabili în ce consta abaterea săvârşită.

(2) În cazul în care aplicarea amenzii şi a despăgubirii este stabilită în lipsa persoanelor vinovate, celor sancţionaţi li se va comunica încheierea arbitrală pentru executare. Dacă pînă la finalizarea procedurii arbitrale, partea vinovată nu va stinge benevol amenda şi despăgubirea aplicată, acestea vor fi incluse în dispozitivul hotărârii arbitrale şi executate silit conform dispozitiilor legale.

Art.72. Anularea ori reducerea amenzii şi a despăgubirii.

(1) Împotriva încheierii arbitrale cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii, sau să se dispună reducerea acestora.

(2) Cererea se face in termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura cu partea prezenta sau de la data comunicării încheierii pentru partea lipsa.

(3) Cererea se examinează în şedinţă arbitrală cu citarea autorului cererii. Lipsa acestuia nu impiedica solutionarea cererii. Cererea se soluţionează prin încheiere irevocabilă, dată de către tribunalul arbitral.

(4) Arbitrajul este în drept la cererea părţii interesate, să amâne ori să eşaloneze executarea amenzii aplicate, dar nu mai târziu de data pronunțării hotărârii pe fond. 

Capitolul IX
Probele și probațiunea

Secţiunea 1
Administrarea probelor

Art.73. Probele.

(1) Tribunalul arbitral decide asupra admisibilității, pertinenței, concludentei și utilității probelor.

(2) Părțile vor indica probele a căror administrare o solicită arătând, după caz, relevanța lor precum și actele și faptele ce tind a fi probate.

(3) Probe în procesul arbitral sunt elementele de fapt, dobândite în mod legal, care servesc la constatarea circumstanţelor ce justifică pretenţiile şi obiecţiile părţilor, precum şi altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a pricinii.

(4) În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii, din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experţilor.

(5) Probele obţinute cu încălcarea legii nu au putere probatorie şi nu pot fi avute în vedere la luarea hotarârii.

(6) Când o parte renunţă la probele ce a propus, cealaltă parte poate să şi le însuşească, în tot sau în parte.

Art.74. Obligaţia probaţiunii în arbitraj.

(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă părţile nu au convenit altfel.

(2) Administrarea probelor se efectuează în şedinţa de arbitraj în ordinea stabilită de arbitraj. Acesta poate dispune ca administrarea probelor să fie efectuată în faţa unui arbitru din compunerea tribunalului arbitral. Probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor orale asupra fondului. Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp.

(3) Partea care nu a exercitat pe deplin obligaţia de a dovedi anumite fapte este în drept să înainteze arbitrajului un demers prin care solicită audierea părţii adverse în privinţa acestor fapte, dacă solicitarea nu se referă la circumstanţele pe care arbitrajul le consideră dovedite.

(4) Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii sânt determinate definitiv de arbitraj, pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate.

(5) Arbitrajul va pune în vedere părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

Art.75. Prezentarea şi reclamarea probelor.

Probele se prezintă de către părţi şi de alţi participanţi la proces. Dacă în procesul de administrare a probelor apar dificultăţi, arbitrajul sau o parte cu aprobarea arbitrajului poate să adreseze în instanţa de judecată competentă cerere de acordare a asistenţei la obţinerea probelor. Instanţa de judecată poate executa această solicitare în limitele competenţei sale şi în conformitate cu regulile stabilite pentru obţinerea probelor şi darea delegaţiilor judecătoreşti.

Art.76. Administrarea înscrisurilor şi probelor materiale la locul lor de păstrare sau aflare.

(1) Tribunalul arbitral poate administra înscrisurile şi probele materiale la locul de păstrare sau de aflare dacă prezentarea lor în arbitraj este imposibilă sau dificilă.

(2) Tribunalul arbitral pronunţă o încheiere privind locul, data şi ora cercetării la faţa locului a probelor şi înştiinţează persoanele interesate în soluţionarea pricinii. Neprezentarea lor nu împiedică administrarea probelor. La faţa locului pot fi chemaţi, după caz, martorii, interpreţii, specialiştii şi experţii. Specialiştii pot efectua măsurări, fotografii, filmări, înregistrări audio şi video, pot elabora planuri, schițe şi pot face orice alte acte necesare.

(3) Dacă felul probei îngăduie şi părţile se învoiesc, arbitrajul care administrează dovada poate fi scutit de citarea părţilor.

(4) Privitor la administrarea probelor la faţa locului se încheie un proces-verbal.

Art.77. Pertinenţa probelor.

Arbitrajul reţine spre examinare şi cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existenţa sau inexistenţa de circumstanţe, importante pentru soluţionarea justă a cazului.

Art.78. Admisibilitatea probelor.

(1) Circumstanţele care, conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probaţiune nu pot fi dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

(2) Admisibilitatea probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la momentul eliberării lor.

(3) Se consideră inadmisibile probele obţinute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea actului de către o persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acţiuni ilegale. 

Art.79. Temeiurile degrevării de probaţiune.

(1) Faptele pe care arbitrajul le-a declarat unanim cunoscute (faptele de notorietate publică) nu se cer a fi dovedite.

(2) Faptele stabilite printr-o hotărâre irevocabilă, într-o pricină civilă soluţionată anterior în instanţă judecătorească de drept comun sau specializată, sau în arbitraj, se bucura de autoritate de lucru judecat și sunt obligatorii pentru arbitrajul care examinează pricina şi nu se cer a fi dovedite din nou şi nici nu pot fi contestate la examinarea unei alte pricini civile la care participă aceleaşi persoane.

(3) Sentinţa pronunţată de instanţa judecătorească într-o cauză penală, rămasă irevocabilă, este obligatorie pentru arbitrajul chemat să se pronunţe asupra efectelor juridice civile ale actelor persoanei împotriva căreia s-a pronunţat sentinţa, numai dacă aceste acte au avut loc şi numai în măsura în care au fost săvârşite de persoana în cauză.

(4) Faptele care, conform legii, sunt prezumate a fi stabilite, nu trebuie dovedite de persoana în a cărei favoare se prezumă. Prezumarea faptelor poate fi contestată, conform regulilor generale de probaţiune, de persoana interesată dacă legea nu dispune altfel. Arbitrajul este în drept să verifice din oficiu veridicitatea faptelor prezumate.

(5) Faptele invocate de una din parţi nu trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Art.80. Decăderea din dreptul de a prezenta probe.

(1) Înscrisurile şi alte mijloace de probaţiune pe care reclamantul sau pârâtul nu le-a menţionat în acţiunea sau referinţă trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii, cel târziu la data primului termen de înfăţişare. În cazul în care procedura arbitrală are loc în baza înscrisurilor, documentelor şi altor dovezi scrise, prezentate de părţi, fără dezbateri orale, reclamantul sau pârâtul trebuie să ridice dovezile în cel mult 15 zile de la data depunerii întâmpinării/referinţei. Probele care nu au fost cerute în aceste condiţii nu vor mai putea fi invocate în cursul arbitrajului afară de cazurile în care:

a)   necesitatea probei ar reieşi din dezbateri;

b)   administrarea probei nu pricinuieşte amânarea soluţionării litigiului.

(2) Partea care cere dovada cu martori, efectuarea unei expertize, cercetarea probei la faţa locului, sau asigurarea probei, este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviinţarea cererii, să depună suma stabilită de arbitraj pentru cheltuielile de cercetare, drumul şi despăgubirea martorilor sau plata expertului. Neplata, de către solicitantul, a sumei stabilite de arbitraj pentru cercetarea dovezilor, despăgubirea martorilor şi efectuarea expertizei atrage decăderea din dovada încuviinţată. Depunerea sumei se va putea însă face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână examinarea cauzei, sau dacă partea interesată acordă o garanţie de plată.

(3) Când dovada cu martori a fost încuviinţată de arbitraj, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţi sunt de faţă. Partea lipsă la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfăţişează.

(4) Partea decăzută din dreptul de a administra dovada poate să se apere, discutând în fapt şi de drept temeinicia susţinerilor şi dovezilor părţii opuse.

Art.81. Asigurarea probelor şi constatarea stării de fapt.

(1) Participanţii la proces interesaţi să prevină dispariţia ori imposibilitatea administrării în viitor a unei probe utile pentru dovedirea pretenţiilor şi/sau care au interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor, pot cere arbitrajului asigurarea probei şi/sau să facă constatarea la faţa locului a stării de fapt. Asigurarea se face de arbitraj prin audierea martorului, efectuarea expertizei etc., iar constatarea stării de fapt prin cercetarea la faţa locului şi prin alte modalităţi stabilite.

(2) Asigurarea probelor şi constatarea stării de fapt înainte de intentarea procesului în arbitraj se efectuează de către notari, executori judecătorești sau de persoanele oficiale ale misiunilor diplomatice în privinţa cetăţenilor străini, sau a cetăţenilor aflaţi peste hotare, în modul prevăzut de legislaţia în vigoare.

Art.82. Cererea de asigurare a probelor şi de constatare a stării de fapt.

(1) Cererea de asigurare a probelor şi/sau de constatare a stării de fapt se depune la arbitrajul competent să examineze pricina sau, după caz, la notarul, executorul judecătoresc de la locul îndeplinirii actelor de procedură în vederea asigurării probelor.

(2) În cererea de asigurare a probelor şi/sau de constatare a stării de fapt se indică esenţa pricinii, datele de identificare ale părţilor, inclusiv domiciliul ori sediul lor, probele a căror asigurare sau constatare se cere, faptele ce urmează a fi confirmate sau infirmate prin aceste probe, motivul solicitării asigurării probelor sau constatării stării de fapt. Admiterea sau respingerea cererii de asigurare a probelor se efectuează printr-o încheiere emisă de arbitraj, care nu poate fi atacată decât o dată cu fondul.

Art.83. Procedura de asigurare a probelor.

(1) Arbitrajul examinează cererea de asigurare a probelor şi/sau a cererii de constare a stării de fapt, fără citarea părţilor. Asigurarea probelor şi constatarea stării de fapt se efectuează de către arbitraj conform prevederilor prezentelor Reguli privind cercetarea probei.

(2) Încheierea, procesele-verbale de constatare şi toate probele adunate în cadrul asigurării lor se trimit şi/sau se reţin de tribunalul arbitral constituit care examinează pricina, putând fi cercetate de oricare dintre participanţii la proces.

(3) Din motive de celeritate, sau dacă situația concretă o reclamă, administrarea dovezii şi constatarea stării de fapt se vor putea face şi în zilele de sărbătoare şi chiar în afara orelor legale, cu încuviinţarea tribunalului arbitral.

(4) Dovezile administrate în condiţiile mai sus prevăzute, pot să fie folosite şi de partea care nu a cerut administrarea lor.

(5) Cheltuielile făcute cu asigurarea probelor şi/sau constatarea stării de fapt vor fi ţinute în seama solicitantului.

Art.84. Aprecierea probelor.

(1) Arbitrajul apreciază probele după intima sa convingere, bazată pe cercetarea multilaterală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de normele de drept şi de uzanţele comerciale. 

(2) Nici un fel de probe nu au pentru arbitraj o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor.

(3) Fiecare probă se apreciază de arbitraj privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea pricinii.

(4) Ca rezultat al aprecierii probelor, arbitrajul va reflecta în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele.

(5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă arbitrajul constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.

Art.85. Explicaţiile date de părţi şi de persoanele intervenite în proces.

(1) Explicaţiile date de părţi şi intervenienţi asupra circumstanţelor care le sunt cunoscute şi care au importanţă în proces, urmează a fi verificate şi evaluate deopotrivă cu celelalte probe. Explicaţiile pot fi date oral sau în scris. Dacă partea audiată are mai mulţi coparticipanţi procesuali, arbitrajul, în funcţie de circumstanţele pricinii, hotărăște ascultarea tuturor coparticipanţilor sau numai a unora din ei dacă în acest fel nu se afectează contradictorialitatea.

(2) Arbitrajul poate considera suficiente pentru proces circumstanţele determinate în baza explicaţiilor uneia dintre părţi, dacă cealaltă deţine proba solicitată de arbitraj, dar nu o prezintă.

(3) Dacă partea obligată să dovedească afirmaţiile sale deţine, dar nu prezintă arbitrajului, probele necesare, arbitrajul este în drept să-şi întemeieze concluziile pe explicaţiile date de partea adversă.

(4) Dacă o parte recunoaşte în şedinţă de arbitraj sau în cadrul altor acte de procedură, faptele pe care cealaltă parte îşi întemeiază pretenţiile sau obiecţiile, aceasta din urmă este degrevată de obligaţia dovedirii lor. Recunoaşterea se consemnează în procesul-verbal/încheiere a şedinţei de arbitraj. Recunoaşterea scrisă se anexează la materialele dosarului.

(5) Renunţarea la recunoaşterea efectuată în arbitraj influenţează recunoaşterea numai, dacă partea, care a recunoscut faptele, dovedeşte prin mijloace de probă că recunoasterea sa nu corespunde adevărului, ci este rezultatul unei erori. Numai în acest caz, recunoaşterea îşi pierde valabilitatea.

(6) În cazul, când arbitrajul are îndoieli referitor la recunoaşterea efectuată, constatând că, s-a procedat astfel pentru tăinuirea circumstanţelor reale ale pricinii ori, în urma unei înşelăciuni, violenţe, ameninţări sau erori, ea va respinge, printr-o încheiere, recunoaşterea. În acest caz, faptele recunoscute urmează a fi dovedite în baza regulilor generale.

(7) Recunoaşterea acţiunii sau a faptelor efectuate în arbitraj îşi păstrează veridicitatea şi în instanţele de judecată.

Secţiunea 2-a
Audierea martorului

Art.86. Depoziţiile martorului.

(1) Martor poate fi orice persoană care nu are interes în proces şi căreia îi sunt cunoscute, direct sau indirect, fapte referitoare la pricină.

(2) Arbitrajul va încuviinţa şi va dispune ascultarea numai martorilor care au fost propuşi prin cerere şi întâmpinare. În cazul când nevoia dovezii cu martori ar reieşi din dezbateri, partea interesată va depune lista martorilor, sub pedeapsa decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare. Solicitantul citării în arbitraj a unui martor este obligat să demonstreze ce fapte importante pentru soluţionarea pricinii poate confirma acest martor şi să comunice arbitrajului numele şi domiciliul lui. Arbitrajul va putea cenzura numărul martorilor propuşi.

(3) Înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, în care caz, lista se va depune în termenul şi sub pedeapsa mai sus-arătate.

Art.87. Persoanele care nu pot fi audiate ca martori în arbitraj.

Nu pot fi citaţi în arbitraj şi audiaţi în calitate de martori:

a)   minorii, persoanele care, din cauza handicapului lor fizic sau mental, nu sunt în stare să înţeleagă just faptele şi să depună asupra lor mărturii veridice;

b)  slujitorii cultelor, medicii, avocaţii, notarii şi orice alte persoane pe care legea le obligă să păstreze secretul informaţiei confidenţiale primite în exerciţiul funcţiunii;

c)  funcţionarii publici şi foştii funcţionari publici, asupra datelor ce constituie secret ocrotit de lege care le-au parvenit în această calitate, dacă nu au fost degrevaţi, în modul stabilit, de obligaţia păstrării lui;

d)  judecătorii şi arbitrii, referitor la problemele apărute în dezbaterea circumstanţelor pricinii în camera de deliberare la pronunţarea hotărârii sau sentinţei.

Art.88. Dreptul refuzului de a depune mărturii.

Sânt în drept să refuze de a face depoziţii în calitate de martor în arbitraj:

a)   soţul împotriva soţiei, soţia împotriva soţului, inclusiv cei divorţaţi, copiii, inclusiv cei adoptaţi (înfiaţi), împotriva părinţilor, părinţii împotriva copiilor, inclusiv celor adoptaţi (înfiaţi);

b)   fraţii şi surorile unul împotriva altuia, bunicii împotriva nepoţilor, nepoţii împotriva bunicilor;

c)   logodnicii, concubinii unul împotriva altuia;

d)   persoana ale cărei depoziţii pot cauza prejudicii materiale sau morale martorului sau persoanelor cu care se află în relaţiile menţionate la lit. a), b) şi c);

e)   persoana ale cărei depoziţii pot duce la dezonorarea sau pot crea un pericol de urmărire   administrativă sau penală lor sau persoanelor cu care se află în relaţiile specificate la lit.a), b) şi c);

f)   persoanele care nu pot depune mărturie fără a dezvălui secretul profesional sau comercial;

Art.89. Declaraţia martorului privind refuzul de a depune mărturii.

(1) Martorul care refuză a depune mărturii urmează să declare în scris refuzul până la depunerea mărturiilor, documentând motivele refuzului. Arbitrajul înştiinţează în ședința de judecată părţile despre refuzul martorului.

(2) Refuzul martorului de a depune mărturii expus oral în şedinţa de arbitraj se consemnează în procesul-verbal/încheiere a şedinţei.

Art.90. Obligaţiile şi drepturile martorului.

(1) Persoana citată în calitate de martor urmează să se prezinte în faţa arbitrajului la data şi la ora stabilită şi să depună mărturii veridice. Dacă, martorul nu se înfăţişează la data şi ora stabilită, arbitrajul va putea purcede la examinarea cazului în lipsa lui. Martorul citat care nu se poate prezenta la arbitraj din cauză de sănătate, bătrâneţe, invaliditate sau din alte motive pe care aceasta le consideră întemeiate poate fi audiat de arbitraj la locul aflării sale.

(2) Pentru depoziţii false făcute cu bună ştiinţă, martorul răspunde în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Martorul are dreptul la restituirea cheltuielilor suportate în legătură cu citarea sa în arbitraj şi la o compensaţie pentru beneficiul nerealizat prin sustragere de la ocupaţiile sale obişnuite. Cuantumul cheltuielilor solicitate trebuiesc dovedite.

Secţiunea 3-a
Înscrisurile

Art.91. Înscrisurile.

(1) Se consideră înscris orice document, act, convenţie, contract, certificat, scrisoare de afacere ori scrisoare personală, alt material expus în scris cu litere, cifre, semne grafice, primit prin fax, poştă electronică ori prin alt mijloc de comunicare sau în alt mod ce permite citirea informaţiei care se referă la circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii şi care pot confirma veridicitatea lor.

(2) Se consideră probă scrisă sentinţele, hotărârile şi alte acte judecătoreşti şi/sau arbitrale, procesele-verbale ale actelor procedurale, procesele-verbale ale şedinţelor judiciare şi de arbitraj, anexele (scheme, proiecte, desene etc.) la procesele-verbale ale actelor procedurale.

Art.92. Prezentarea înscrisurilor.

(1) Înscrisurile se depun în arbitraj de către oricare parte interesată.

(2) Dacă înscrisul se află la o autoritate, organizaţie sau la o altă persoană sau instituţie, arbitrajul, la cererea părții interesate, poate solicita prezentarea lui, sau poate solicita proba prin intermediul instanţei judecătoreşti competente. Această dispoziție nu se referă la înscrisurile care pot fi obţinute fără concursul arbitrajului sau instanţei de judecată. Obţinerea şi prezentarea înscrisului se fac pe cheltuiala solicitantului. Suma de plată va fi stabilită prin încheiere irevocabilă.

(3) Când partea învederează că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricină, arbitrajul poate ordona înfăţişarea lui. Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în arbitraj la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.

(4) Dacă pentru soluţionarea pricinii, importanţă are numai o parte din document, arbitrajul primeşte un extras din el, autentificat în modul stabilit de lege.

(5) Înscrisul se depune în original sau în copie, certificată indicându-se locul unde se găsește originalul. Înscrisul se depune în original când, conform normelor de drept, circumstanţele pricinii trebuie confirmate numai cu documente în original, sau când copiile de pe documentul prezentat au conţinut contradictoriu, precum şi în alte cazuri când arbitrajul consideră necesară prezentarea originalului.

(6) Dacă, în conformitate cu afirmaţiile părţii interesate, documentul în original se află pe mâna părţii adverse, probaţiunea se efectuează prin înaintarea unui demers privind obligarea părţii adverse la prezentarea lui în original. În cazul în care partea adversă nu execută încheierea arbitrajului privind prezentarea documentului în original, se va utiliza copia de pe original, prezentată de persoana interesată. Arbitrajul va aprecia forţa probantă a copiei autentificate după intima ei convingere.

(7) Copiile de pe documentele prezentate în arbitraj de către participantul la proces, precum şi de pe cele cerute din oficiu de arbitraj, se comunică părților.

(8) Partea care a prezentat un document sau un alt înscris pentru a dovedi anumite circumstanţe poate renunţa la acest mijloc de probaţiune numai cu acordul părţii adverse.

Art.93. Aprecierea autenticităţii probelor scrise.

(1) Documentele şi alte acte eliberate de autorităţi şi de persoane cu funcţie de conducere în limitele competenţei şi împuternicirilor lor se prezumă a fi autentice. Dacă există suspiciuni în privinţa autenticităţii lor, arbitrajul este în drept să ceară din oficiu ca emitentul să certifice autenticitatea lor.

(2) Arbitrajul nu poate considera dovedit un fapt adeverit numai prin copia de pe document, dacă originalul este pierdut. În acest caz cel ce înțelege a se folosi de document va prezenta o declarație notarială privitor la autenticitatea acestuia.

(3) Dacă una dintre părţi sau un alt participant la proces intenţionează să împiedice utilizarea în arbitraj a documentului sau a unui alt înscris prin alterarea sau prin aducerea lui la inutilizabilitate, afirmaţiile persoanei interesate despre cuprinsul documentului pot fi considerate de arbitraj ca fiind doveditoare.

(4) Puterea probantă a documentului sau a unui alt înscris deteriorat (cu ştersături, radieri, completări etc.) se stabileşte de arbitraj după intima sa convingere.

Art.94. Verificarea de scripte.

(1) Acela căruia i se opune un înscris sub semnătură privată este dator, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul ori semnătura. Moştenitorii sau urmaşii în drepturi ai aceluia de la care se pretinde a fi înscrisul pot declara că nu cunosc scrisul sau semnătura acestuia. Când una din părţi declară că nu recunoaşte fie scrisul, fie semnătura, arbitrajul va proceda la verificarea înscrisului.

(2) Autenticitatea unui document sau a unui alt înscris poate fi demonstrată prin compararea scrisului ori a semnăturilor. În acest scop, arbitrajul va solicita de la persoana căreia i se atribuie înscrisul sau semnătura să scrie şi să semneze sub dictarea sa, părţi din înscris, iar persoana interesată trebuie să prezinte în arbitraj documente sau alte acte utile pentru compararea scrisului sau semnăturilor, ori să solicite obţinerea lor prin concursul arbitrajului sau instanţei de judecată. Arbitrajul va primi spre comparare înscrisurile autentice, înscrisurile private netăgăduite de părţi, partea din înscris netăgăduită, scrisul sau semnătura făcută în fața arbitrajului.

(3) Despre data, locul, condiţiile şi procedura obţinerii modelului de scris sau de semnătură se încheie un proces-verbal, semnat de arbitraj, de persoana care a dat modelul de scris ori de semnătură, de specialist, după caz. Refuzul de a prezenta modelul de scris sau semnătură poate fi calificat de arbitraj ca recunoaşterea scrisului ori a semnăturii.

(4) Înscrisurile depuse pentru verificare vor fi semnate de preşedintele şedinţei şi de părţi. Părţile iau cunoştinţă de înscrisuri în şedinţă. Dacă una din părţi declară că scrisul sau semnătura este falsă şi cealaltă parte nu este de faţă, arbitrajul dispune înfăţişarea părţilor personal, la alt termen, chiar de pe o zi pe alta, când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare şi va depune înscrisul pentru verificare. Părţile pot fi reprezentate şi prin mandatari cu procură specială, dacă dovedesc imposibilitatea prezentării.

(5) Preşedintele şedinţei va constata, prin proces-verbal, starea materială a înscrisului defăimat, dacă există pe el ştersături, adăugiri sau îndreptări, apoi îl va semna, după ce va fi semnat şi de părţi. Dacă părţile nu vor sau nu pot să semneze, se va face mențiune în procesul-verbal.

(6) La termenul stabilit, preşedintele şedinţei întreabă partea care a înfăţişat înscrisul dacă înţelege să se folosească de el. Dacă partea lipseşte, nu voieşte să răspundă sau declară ca nu se mai foloseşte de înscris, acesta va fi înlăturat. Dacă partea care a defăimat înscrisul ca fals lipseşte, sau nu voieşte să răspundă, sau nu stăruie în declaraţie, înscrisul va fi socotit ca recunoscut.

(7) Dacă, după confruntarea înscrisului cu scrisul ori semnătura persoanei, are dubii asupra autenticității, arbitrajul dispune ca verificarea să se efectueze de către expert.

Art.95. Restituirea înscrisurilor.

(1) După ce hotărârea arbitrală devine irevocabilă, înscrisul în original se restituie, la cerere, persoanei care l-a prezentat, la dosar anexându-se copia de pe el, autentificată de arbitraj. Nu se restituie înscrisul care şi-a pierdut efectul juridic pentru persoana care a prezentat actul.

(2) Cu încuviinţarea preşedintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional, înscrisurile pot fi restituite și anterior ca hotărârile arbitrale să devină irevocabile, cu respectarea dispozițiilor alin.1.

Secţiunea 4-a
Probele materiale

Art.96. Probele materiale, determinarea lor.

(1) Sunt probe materiale diferitele obiecte care, prin aspect, calitate, proprietăţi, însuşiri, schimbări, loc de dispunere sau prin alte caracteristici, pot servi la constatarea circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii.

(2) Determinarea probelor materiale înseamnă desemnarea obiectelor de cercetare şi stabilirea faptelor care urmează a fi dovedite prin aceste probe. Arbitrajul poate dispune desemnarea de specialişti şi/sau experţi pentru cercetarea/expertizarea probelor materiale.

Art.97. Păstrarea probelor materiale.

(1) Probele materiale se păstrează la dosar ori se predau în camera de păstrare a Arbitrajului Internațional, și se înscrie într-un registru special. Arbitrajul ia măsuri pentru păstrarea lor intactă.

(2) Obiectele care nu pot fi prezentate în arbitraj se cercetează la locul aflării lor sau în alt loc determinat de arbitraj şi se descriu amănunţit în proces-verbal, încheiat la faţa locului, ori sunt fotografiate, după caz, şi sigilate. Procesul-verbal se anexează la dosar. Cercetarea la faţa locului se face cu citarea participanţilor la proces, sau, după caz, în prezenţa martorilor, specialiştilor şi experţilor.

(3) Cheltuielile de păstrare a probelor materiale suportate de părţi se repartizează între ele conform prezentelor Reguli.

Art.98. Examinarea probelor materiale perisabile.

(1) Arbitrajul examinează de urgenţă probele materiale perisabile dacă au fost prezentate în formă fizică sau  la locul lor de aflare și, dispun restituirea lor către persoana care le-a prezentat ori remiterea către organizaţia care le poate utiliza. În acest ultim caz, proprietarului îi pot fi restituite bunuri de acelaşi gen şi calitate ori contravaloarea lor.

(2) Participanţii la proces sunt înştiinţaţi despre locul, data şi ora examinării probei materiale perisabile. Neprezentarea acestora, convocați în mod legal, nu împiedică examinarea probei.

(3) Datele referitoare la examinarea probelor materiale perisabile se consemnează într-un proces-verbal, care se anexează la dosar.

Art.99. Distribuirea probelor materiale.

(1) După ce hotărârea arbitrală rămâne irevocabilă, probele materiale se restituie persoanelor care le-au prezentat ori se remit celor cărora arbitrajul le-a recunoscut dreptul de proprietate sau folosință, ori se valorifică în modul stabilit de arbitraj.

(2) Obiectele care, potrivit legii, nu se pot afla în posesiunea persoanelor fizice se remit autorităților sau persoanelor juridice abilitate.

(3) Probele materiale, după ce sunt examinate de arbitraj, se pot restituie, la cerere, persoanelor care le-au prezentat, chiar înainte de terminarea procesului, dacă restituirea nu crează impedimente în soluţionarea pricinii.

(4) Restituirea probelor materiale înainte de adoptarea hotărârii, se face prin încheiere, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Art.100. Înregistrările audio-video

(1) Persoana care prezintă o înregistrare audio-video pe un suport electronic sau de altă natură, ori solicită prezentarea unor astfel de înregistrări este obligată să indice persoana care a efectuat înregistrarea, data şi condiţiile înregistrării.

(2) Nu poate servi ca probă înregistrarea audio-video obținută cu mijloace tehnice ascunse ori prin viclenie, dacă înregistrarea nu este permisă prin lege.

Art.101. Păstrarea şi restituirea suporturilor înregistrărilor audio-video.

(1) Suporturile înregistrărilor audio-video se păstrează în arbitraj, și se înscriu într-un registru special. Instanţa ia măsuri pentru păstrarea lor. Păstrarea şi cercetarea înregistrărilor audio-video se efectuează în condiţiile stabilite de prezentele Reguli.

(2) După ce hotărârea arbitrală devine irevocabilă, suporturile înregistrărilor audio-video pot fi restituite persoanei care le-a prezentat. În cazuri excepţionale, arbitrajul le poate restitui printr-o încheiere chiar anterior remânerii irevocabile a hotărârii arbitrale.

Secţiunea 5-a
Expertiza

Art.102. Ordonarea expertizei.

(1) Pentru elucidarea unor aspecte din domeniul ştiinţei, artei, tehnicii, meşteşugurilor artizanale şi din alte domenii, apărute în proces, care cer cunoştinţe speciale, arbitrajul dispune efectuarea unei expertize, la cererea părţii sau a unui alt participant la proces, iar în caz de necesitate, din oficiu.

(2) Actele reviziei ori ale inspecţiilor departamentale, precum şi raportul scris al specialistului, nu pot înlocui raportul de expertiză şi nici exclude necesitatea efectuării expertizei în aceeaşi problemă.

(3) Asupra efectuării expertizei, arbitrajul se pronunţă printr-o încheiere, care nu poate fi atacată sub nici o formă.

(4) În domeniile strict specializate, în care nu există experţi autorizaţi, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părţi arbitrajul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalităţi ori specialişti din domeniul respectiv. Punctul de vedere va fi prezentat în şedinţa de arbitraj, părţile fiind îndreptăţite să pună şi ele întrebări.

Art.103. Desemnarea expertului.

(1) Poate fi numită în calitate de expert persoana dezinteresată în soluţionarea pricinii care dispune de cunoştinţe speciale.

(2) Efectuarea expertizei poate fi încredinţată unui laborator sau unui institut de specialitate sau unei persoane particulare care corespunde cerinţelor înaintate faţă de expert.

(3) Persoana desemnată ca expert este obligată să efectueze expertiza dacă este numită oficial ca expert în problemele care trebuie cercetate sau dacă practică ştiinţa, arta, tehnica sau meşteşugul artizanal respectiv etc. Depunerea raportului de expertiză este obligatorie şi pentru persoana care şi-a manifestat disponibilitatea de a efectua expertiza.

Art.104. Dirijarea activităţii expertului.

(1) Arbitrajul stabileşte genul expertizei, numărul experţilor, volumul lor de lucru, dirijează activitatea acestora.

(2) În circumstanţe speciale, arbitrajul este în drept să audieze expertul până la formularea problemelor care urmează a fi investigate, să determine sarcina acestuia, să stabilească, după caz, volumul investigaţiilor, legătura dintre expert şi părţi, etapa la care acestea pot fi admise să participe la investigaţiile expertului.

(3) Dacă poate să depună de îndată raportul de expertiză, expertul este ascultat chiar în şedinţă de arbitraj, raportul lui consemnându-se în proces-verbal.

Art.105. Recuzarea expertului.

(1) Expertului i se înaintează recuzarea în temeiurile expuse de prezentele Reguli. Motivul recuzării trebuie dovedit.

(2) Cererea de recuzare a expertului se depune în faţa arbitrajului care a numit expertiza, în cel mult 5 zile de la data înştiinţării despre desemnarea expertului, dacă motivul refuzului există la acea dată. În alte cazuri, termenul curge de la data apariţiei temeiului de recuzare. După această dată, recuzarea este posibilă în cazul în care persoana interesată dovedeşte că, din motive întemeiate, nu a reuşit să depună la timp cererea de recuzare.

(3) Recuzarea se examinează în şedinţă de arbitraj, cu citarea participanţilor la proces şi a expertului.

(4) Încheierea prin care este soluţionată recuzarea expertului nu se contestă sub nici o formă.

Art.106. Drepturile părţilor şi ale altor participanţi la proces la ordonarea şi efectuarea expertizei.

(1) Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul de a cere desemnarea în calitate de expert a unei anumite persoane sau instituţii specializate.

(2) Părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să formuleze şi să prezinte arbitrajului problemele care trebuie să fie elucidate de expert, însă numai arbitrajul stabileşte definitiv problemele asupra cărora expertul urmează să-şi prezinte raportul. Arbitrajul este obligat să motiveze respingerea problemelor propuse de părţi şi de alţi participanţi la proces spre expertizare.

(3) Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să ia cunoştinţă de încheierea arbitrajului privind ordonarea expertizei, să propună consemnarea în încheierea arbitrajului a unor probleme spre expertizare, să înainteze expertului recuzări, să participe la investigaţiile expertului, să ia cunoştinţă de raportul de expertiză, să solicite arbitrajului ordonarea efectuării unei expertize repetate, suplimentare, colegiale sau complexe.

(4) Neprezentarea la investigaţiile expertului a părţilor înştiinţate în mod legal a căror prezenţă nu este obligatorie nu atrage nulitatea raportului de expertiză.

Art.107. Cuprinsul încheierii privind efectuarea expertizei.

În încheierea arbitrală privind efectuarea expertizei se indică: denumirea arbitrajului care a ordonat expertiza, data ordonării, numele sau denumirea părţilor, pricina care se examinează, denumirea expertizei, faptele pentru a căror elucidare se efectuează expertiza, problemele puse în faţa expertului, numele expertului sau denumirea instituţiei căreia i se încredinţează expertiza, materialele trimise la expertiză, alte date privind efectuarea expertizei, termenul expertizei şi al prezentării raportului de expertiză, alte date prevăzute de lege.

Art.108. Drepturile şi obligaţiile expertului.

(1) Expertul este în drept să ia cunoştinţă de materialele din dosar referitoare la obiectul expertizei, să solicite arbitrajului printr-un demers punerea la dispoziţie de materiale suplimentare necesare elaborării raportului de expertiză, să participe în şedinţă de arbitraj şi, cu permisiunea arbitrajului, să pună participanţilor la proces întrebări referitor la obiectul expertizei, să ia cunoştinţă de partea respectivă a procesului-verbal şi să facă observaţii asupra caracterului exhaustiv şi corect al consemnării acţiunilor şi explicaţiilor sale, să demonstreze în raportul de expertiză importanţa, pentru soluţionarea pricinii, a circumstanţelor constatate din iniţiativă proprie, să depună raportul şi să dea explicaţii în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte, să se folosească de serviciile traducătorului, să înainteze plângeri împotriva acţiunilor arbitrajului care îi ştirbesc drepturile în efectuarea expertizei, să se abţină de a da raport dacă problemele depăşesc sfera cunoştinţelor sale speciale sau dacă materialele puse la dispoziţia sa sunt insuficiente, să i se compenseze cheltuielile de efectuare a expertizei şi să primească onorariul pentru lucrul efectuat dacă expertiza nu intră în sfera obligaţiilor de serviciu.

(2) Expertul este în drept, în măsura stabilită de arbitraj, să consulte părţile în problemele de efectuare a expertizei, să nu întreprindă, fără încuviinţarea arbitrajului ordonatoare de expertiză, cercetări care să distrugă total ori parţial obiectul cercetării ori care să schimbe calitatea sau însuşirea lui.

(3) Expertul este obligat să prezinte explicaţii în faţa arbitrajului, ori de câte ori i se va cere. În cazul neprezentării nejustificate, al modificării raportului de expertiză în şedinţă de arbitraj faţă de cel depus în scris, al refuzului de a efectua expertiza, dacă este obligat să o efectueze, sau al neprezentării materialelor din dosar ori altor materiale utilizate, cheltuielile suportate de persoanele interesate vor fi puse în sarcina expertului.

Art.109. Procedura de efectuare a expertizei.

(1) Expertiza se efectuează de către persoanele desemnate conform prezentelor Reguli. Efectuarea expertizei poate fi încredinţată mai multor experţi.

(2) Expertiza se efectuează în localul arbitrajului sau în altă parte, în dependenţă de caracterul cercetării sau de circumstanţele care fac dificilă ori chiar imposibilă aducerea obiectului cercetării în faţa arbitrajului. Părţile şi alţi participanţi la proces au dreptul să asiste la efectuarea expertizei, cu excepţia cazurilor când prezenţa lor nu este obligatorie sau ar putea împiedica lucrul experţilor.

(3) Pentru efectuarea expertizei la faţa locului, este obligatorie citarea părţilor şi altor participanţi la proces interesaţi, aceştia fiind obligaţi să dea expertului orice explicaţie în legătură cu obiectul expertizei.

(4) În cazul efectuării expertizei într-o instituţie specializată de expertiză, răspunderea pentru raportul depus o poartă expertul respectiv sau experţii desemnaţi de şeful instituţiei să facă investigaţii.

Art.110. Expertiza colegială.

(1) Colegială este expertiza în cadrul căreia se efectuează investigaţii complicate de către mai mulţi experţi de aceeaşi specialitate.

(2) Experţii evaluează colegial rezultatele investigaţiilor, elaborează, dacă ajung la o concluzie unanimă, un singur raport de expertiză.

(3) În cazul în care unul sau mai mulţi experţi fac opinie separată referitor la obiectul investigaţiei, depun separat opinia lor.

(4) Încheierea arbitrală, privind efectuarea colegială a expertizei este obligatorie pentru conducătorul instituţiei de expertiză. În baza materialelor prezentate, conducătorul instituţiei poate organiza independent efectuarea expertizei colegiale şi participa la ea.

Art.111. Expertiza complexă.

(1) Expertiza complexă, care se efectuează de mai mulţi experţi, se ordonă în cazul când la constatarea circumstanţelor importante pentru soluţionarea pricinii sunt necesare date din diferite domenii ştiinţifice sau date din diferite ramuri ale aceluiaşi domeniu.

(2) În baza datelor obţinute din investigaţii, experţii elaborează un raport general de expertiză.

(3) Experţii care nu au participat la elaborarea raportului general de expertiză ori nu sunt de acord cu el semnează numai pentru partea din raport care conţine rezultatele cercetării lor.

Art.112. Raportul de expertiză.

(1) Raportul de expertiză se elaborează în scris.

(2) Raportul de expertiză se depune în arbitraj cu cel puţin 5 zile înainte de data examinării pricinii.

(3) Raportul de expertiză va cuprinde descrierea amplă a investigaţiilor şi concluziile pe marginea lor, răspunsul la întrebările arbitrajului. În cazul în care constată, pe parcursul efectuării expertizei, existenţa unor circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii referitor la care nu i s-au pus întrebări, expertul este în drept să includă în raport deducţiile sale asupra lor.

(4) Raportul de expertiză este examinat în şedinţă de arbitraj şi evaluat în ansamblu cu celelalte probe.

(5) Părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să obiecteze împotriva raportului de expertiză şi împotriva altor probleme ce ţin de acesta.

(6) Raportul de expertiză nu este obligatoriu pentru arbitraj. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.

Art.113. Expertiza suplimentară şi expertiza repetată.

(1) În cazul când raportul de expertiză nu este suficient de clar, sau este incomplet, ori când apar noi probleme referitor la circumstanţele examinate ulterior, arbitrajul poate dispune efectuarea de către acelaşi expert sau de un altul a unei expertize suplimentare.

(2) În cazul, când nu este de acord cu raportul de expertiză din motivul ne întemeierii sau veridicităţii lui îndoielnice, când concluziile mai multor experţi sânt contradictorii ori când, la efectuarea expertizei, normele procedurale sânt încălcate, arbitrajul poate dispune efectuarea unei expertize repetate.

(3) Expertiza repetată se încredinţează unei comisii de experţi. Experţii care au efectuat expertiza anterioară pot oferi comisiei explicaţii, dar nu au dreptul să participe la efectuarea investigaţiilor.

(4) În încheierea arbitrală, privind efectuarea expertizei repetate trebuie să se indice motivul respingerii raportului de expertiză anterior.  

(5) În cazul ordonării unei expertize suplimentare ori repetate, expertului (experţilor) i se prezintă numaidecât raportul elaborat anterior.

Art.114. Abţinerea expertului de a prezenta raportul.

(1) Dacă este ferm convins că nu poate rezolva, în baza cunoştinţelor lui speciale sau a nivelului de cunoştinţe, sarcinile puse în faţa sa, ori că materialele prezentate îi sânt insuficiente pentru cercetări şi deducţii, expertul se abţine în scris să efectueze expertiza, menţionând motivele. Expertul restituie totodată arbitrajului materialele care i-au fost prezentate pentru expertiză.

(2) Dacă expertiza a fost încredinţată unei instituţii oficiale de expertiză, împuternicirile specificate la alin.(1) le exercită conducătorul instituţiei 

TITLUL II
DISPOZIȚII SPECIALE

Capitolul X
Începerea procedurii de arbitraj

Secţiunea 1
Sesizarea arbitrajului

Art.115. Forma şi cuprinsul cererii de arbitraj.

(1) Înainte de sesizarea arbitrajului, partea interesată poate cere Secretariatului Arbitrajului Internațional informaţiile necesare şi poate obţine de pe pagina web a Arbitrajului Internațional prezentele Reguli, lista arbitrilor şi Normele privind taxele şi cheltuielile arbitrale.

(2) Arbitrajul Internațional este sesizată de reclamant printr-o cerere scrisă, denumită cerere de arbitrare sau acţiune arbitrală, care va cuprinde:

a)  numele și prenumele, domiciliul sau, după caz, reşedinţa părților ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, se vor menţiona codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului și ale pârâtului, dacă sunt cunoscute de reclamant, adresa electronică, numărul de telefon, fax, ori alte asemenea date, precum și, dacă este cazul, domiciliul sau sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură;

b)  numele şi calitatea celui care reprezintă partea în litigiul arbitral, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, numerele de telefon și de fax ale acestuia, adresa de poștă electronică și sediul profesional. Dovada calității de reprezentant se va alătura cererii;

c)  menţionarea convenţiei arbitrale, anexându-se copie certificată de pe contractul în care este inserată, iar dacă s-a încheiat un compromis, copie certificată de pe acesta;

d)   obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, dacă aceasta poate fi evaluată;

e)  motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, cu trimitere la înscrisurile doveditoare corespunzătoare sau la alte probe. Când se solicită proba cu martori, se vor arăta numele şi domiciliul acestora;

f)   date despre respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului, dacă pentru un astfel de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părţilor;

g)   numele arbitrului numit sau al arbitrului unic propus, iar în cazul în care acesta nu figurează pe lista de arbitri a Arbitrajului Internațional, și adresa, numărul de telefon, numărul de fax și adresa poștă electronică a arbitrului desemnat;

h)   semnătura reclamantului sau, dacă cererea este introdusă prin reprezentant, împuternicirea și semnătura acestuia.

(3) Cererea de arbitrare poate cuprinde şi alte date, importante pentru soluţionarea pricinii, precum şi demersurile reclamantului, inclusiv cerere de introducere în cauză a unor terțe părți sau de conexare a dosarului.

(4) Reclamantul poate formula în cererea de arbitrare mai multe pretenţii, conexe prin temeiurile apariţiei sau prin probe.

(5) Cererea de arbitrare și anexele se depun în limba arbitrajului, în format electronic și pe suport de hârtie. Dacă părțile nu au convenit limba arbitrajului, actele se depun în limba română.

(6) Cererea de arbitrare sau cererea în anulare a hotărârii arbitrale este valabil făcută chiar dacă poartă denumire incorectă.

(7) Dispozițiile prezentului articol se aplică, în mod corespunzător, cererii reconvenționale formulate de pârât sau de unul dintre pârâți.

(8) Cererea se depune în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare și un exemplar pentru instanță.

 Art.116. Actele care se anexează la cererea de arbitrare.

(1) La cererea de arbitrare se vor alătura atâtea copii de pe cerere, câţi pârâţi sunt, plus unul pentru dosarul cauzei.

(2) Înscrisurile se depun în original sau în copie certificată în modul stabilit, într-un număr egal cu numărul de participanţi ai procesului, dacă ei nu dispun de aceste acte, plus un rând de copii pentru arbitraj.

(3) La cererea de arbitrare se anexează:

a)   documentele care certifică circumstanţele pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile;

b)   procura/mandatul, eliberată conform prevederilor legale, care confirmă împuternicirile reprezentantului în instanța arbitrală;

c)   copia certificată de pe contract în care este înserată convenţia de arbitraj şi, după caz, copia certificată de pe compromis;

d)  documentele care confirmă respectarea procedurii de soluţionare prealabilă a litigiului, dacă respectarea acestei proceduri este prevăzută de lege sau de contractul părţilor;

e)  dovada de plată a taxei de arbitraj;

f)   notificarea pârâtului despre numirea arbitrului sau propunerea arbitrului unic.

(4) La cererea de arbitrare reclamantul poate anexa şi alte documente şi demersuri.

(5) Dacă cererea de arbitrare sau înscrisurile sunt formulate într-o limbă străină, arbitrajul, din oficiu sau la cerere, poate obliga partea să prezinte o traducere a lor în limba română sau, în arbitrajul comercial internaţional, într-o limbă de circulaţie internaţionala. Părţile pot solicita ca traducerea să fie efectuată pe cheltuiala lor, prin grija Secretariatului Arbitrajului Internațional.

Art.117. Înregistrarea cererii de arbitrare.

(1) Cererea se adresează Arbitrajului Internațional şi se depune împreună cu actele însoţitoare la Secretariatul Arbitrajului Internațional. Data introducerii cererii de arbitrare se consideră ziua înregistrării acesteia la Secretariatul Arbitrajului Internațional.

(2) La primirea cererii de arbitrare, Secretariatul Arbitrajului Internațional verifică dacă aceasta întruneşte exigenţele prevăzute de prezentele Reguli. În caz contrar, reclamantul trebuie să facă imediat completările sau modificările cerute, ori să depună copii de pe cerere şi copii certificate de pe înscrisurile pe care îşi întemeiază pretenţiile.

(3) Când remedierea/completarea imediată a neajunsurilor nu este posibilă, cererea se consemnează în registrul de intrare, iar reclamantului i se va acorda un termen de 10 zile pentru a aduce cererea în conformitate cu prezentele Reguli. Dacă cererea a fost primită prin poştă, reclamantului i se vor comunica în scris neajunsurile şi menţiunea că acestea urmează să fie complinite în interiorul termenului acordat.

(4) Dacă reclamantul nu a arătat în acţiune numele arbitrului, el îl va numi în termen de 10 zile de la data înştiinţării sale de către Secretariatul Arbitrajului Internațional. În caz de neconformare, preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional în termen de cinci zile de la data când a luat cunoştinţă de împrejurările arătate mai sus, va desemna arbitrul din lista de arbitri ai Arbitrajului Internațional, în afară de cazul în care s-a prevăzut altfel în convenţia arbitrală. Dacă, totuşi, după desemnarea arbitrului de către preşedinte/vicepreședinte, reclamantul îşi va numi arbitrul cel mai târziu până la constituirea tribunalului arbitral, desemnarea făcută de preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional în acele condiţii devine caducă.

(5) Secretariatul va verifica, de asemenea, plata taxei arbitrale, iar dacă aceasta nu a fost plătită conform Normelor privind taxele şi cheltuielile arbitrale, ori dacă reclamantul nu a solicitat amânarea sau eșalonarea taxei arbitrale, va comunica reclamantului cuantumul şi modalitatea de plată a taxei cuvenite.

(6) Dacă reclamantul nu înlătură neajunsurile comunicate de secretariat în termenul acordat, cererea de arbitrare se restituie prin încheierea președintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional, care nu este supusă niciunei căi de atac.

(7) Restituirea cererii de arbitrare nu exclude posibilitatea adresării repetate în arbitraj a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a înlăturat neajunsurile.

(8) În cazul în care la depunerea cererii de arbitrare Secretariatul Arbitrajului Internațional nu a constatat neajunsuri, Președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional prin încheiere va dispune primirea cererii de arbitrare în procedură. În acest caz, Secretariatul Arbitrajului Internațional trimite pârâtului acţiunea, împreună cu actele însoţitoare, solicitând de la acesta să prezinte în termenul stabilit întâmpinarea (referinţa). Excepţie făcând cazul, când reclamantul a anexat la acţiune dovada comunicării către pârât a cererii de arbitrare şi a actelor însoţitoare şi/sau referinţa pârâtului.

Art.118. Cuprinsul întâmpinării (referinţei).

(1) Primind cererea de arbitrare, pârâtul va face întâmpinare cuprinzând, pe de o parte, dacă nu a desemnat anterior, numele arbitrului numit de el sau răspunsul la propunerea reclamantului privind soluţionarea litigiului de un arbitru unic, precum şi la persoana acestuia, iar pe de altă parte, excepţiile referitoare la cererea reclamantului, răspunsul în fapt şi în drept la această cerere, probele propuse în apărare, precum şi, în mod corespunzător, celelalte menţiuni şi cerinţe prevăzute de prezentele Reguli pentru cererea de arbitrare.

(2) În termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii de arbitrare, pârâtul va comunica reclamantului întâmpinarea împreună cu actele însoţitoare şi, de asemenea, o va depune la Secretariatul Arbitrajului Internațional, ataşând dovada de comunicare.

(3) La cererea pârâtului, comunicarea întâmpinării/referinței se face de către Secretariatul Arbitrajului Internațional. În acest caz, întâmpinarea, inclusiv actele însoţitoare, se depune în dublu exemplar.

(4) Excepţiile şi alte mijloace de apărare pe care pârâtul nu le-a menţionat în întâmpinare/referință trebuie ridicate, sub sancţiunea decăderii, cel târziu la data primului termen de înfăţişare. În cazul în care procedura arbitrală are loc în baza înscrisurilor, documentelor şi altor dovezi scrise, prezentate de părţi, fără dezbateri orale, pârâtul trebuie să ridice excepţiile în cel mult 15 zile de la data depunerii întâmpinării /referinţei, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a ridica excepții.

(5) La întimpinare/referință se vor ataşa atâtea copii de pe întimpinare câţi reclamanţi sunt, de asemenea se va anexa acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe care se sprijină, și un exemplar pentru arbitraj.

(6) Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, sau un reclamant stă în arbitraj în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru aceste părţi câte o singură copie.

(7) Când sânt mai mulţi pârâţi, ei pot răspunde toţi împreună sau numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.

(8) Necomunicarea sau nedepunerea întâmpinării nu înseamnă recunoaşterea pretenţiilor reclamantului și nu va împiedica arbitrajul să continue.

(9) Dacă prin necomunicarea sau nedepunerea întâmpinării litigiul se amână, pârâtul va putea fi obligat la plata cheltuielilor cauzate prin amânare.

Art.119. Cererea reconvenţională.

(1) Dacă pârâtul are pretenţii împotriva reclamantului derivând din acelaşi raport juridic, el poate face cerere reconvenţională.

(2) Cererea reconvenţională va fi introdusă în cadrul termenului pentru depunerea întâmpinării sau cel mai târziu până la prima zi de înfăţişare şi trebuie să îndeplinească aceleaşi condiţii ca şi cererea principală. Ea se soluţionează o dată cu cererea principală. Când însă numai cererea principală este în stare de a fi soluţionată, cererea reconvenţională poate fi soluţionată separat.

(3) Când reclamantul şi-a modificat cererea de arbitrare, cererea reconvenţională se va depune cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului, în acest scop. 

(4) Intentarea acţiunii reconvenţionale se face potrivit regulilor generale de intentare a acţiunii. Pârâtul trimite reclamantului şi fiecărui arbitru copia de pe acţiunea reconvenţională, de pe înscrisurile anexate la ea.

Secţiunea 2-a

Primirea cererii de arbitraj în procedura

Art.120. Punerea pe rol a cauzei arbitrale.

(1) Procedura arbitrală referitoare la un litigiu concret începe la data înregistrării cererii de arbitrare de către Secretariatul Arbitrajului Internațional, dacă părţile nu au convenit altfel. În această privinţă preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional verifică dacă cererea de arbitrare corespundere cerințelor stabilite de prezentele Reguli și dacă nu sunt obiecții, emite o încheiere de punere pe rol a acţiunii în arbitraj și stabilește taxa de arbitraj.

(2) Preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional prin încheierea de punere pe rol a acțiunii arbitrale, poate dispune la cererea motivată a reclamantului amânarea sau eșalonarea plății taxei arbitrale, poate desemna conform convenției de arbitraj arbitrul, supraarbitrul, sau arbitrul unic, poate încuviința efectuarea unor măsuri de asigurare a acțiunii și a probelor, precum și alte măsuri necesare pentru desfășurarea corectă a procesului.

Art.121. Refuzul de a primi cererea în procedură arbitrală.

(1) Preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional nu va primi cererea de arbitraj în procedură arbitrală dacă:

a) cererea nu urmează a fi judecată în arbitraj;

b) există o hotărâre judecătorească irevocabilă sau o hotărârea arbitrală cu privire la un litigiu între aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având aceleași temeiuri sau o încheiere judecătorească sau arbitrală prin care se dispune încetarea procesului în legătură cu faptul că reclamantul a renunţat la acţiune sau că între părţi s-a încheiat o tranzacţie;

c) aceasta este depusă de un organ, organizaţie sau o persoană în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unei alte persoane fără ca prezentele Reguli sau o altă lege să admită posibilitatea soluționării pe cale amiabilă; 

d) reclamantului şi/sau pârâtului îi lipseşte capacitatea de exercițiu.

(2) În termen de 5 zile de la data înregistrării cererii de arbitraj, Preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional dispune, printr-o încheiere refuzul de primire a cererii şi remite reclamantului încheierea şi cererea cu documentele anexate. Încheierea nu nu este supusă nicunei căi de atac.

(3) Refuzul Arbitrajului Internațional de a primi cererea de arbitraj în procedură exclude posibilitatea adresării repetate în arbitraj de către acelaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri. 

Art.122. Restituirea cererii de arbitraj.

(1) Dacă cererea de arbitraj nu întrunește exigențele prevăzute de prezentele Reguli, această se restituie prin încheiere a preşedintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional.

(2) Preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional restituie cererea de arbitraj și în situațiile în care:

a) reclamantul nu a respectat procedura de soluţionare prealabilă a cauzei, inclusiv prin mediere, prevăzută de lege pentru categoria respectivă de cauze sau de contractul părţilor;

b) cererea de arbitraj nu este semnată ori este semnată de o persoană neîmputernicită de a o semna ori este semnată fără a se indica numele și calitatea semnatarului;

c) cererea de arbitraj a fost depusă în numele persoanei interesate de către o persoană neîmputernicită de a porni şi a susţine procesul arbitral;

d) în procedura Arbitrajului Internațional, se află în examinare un litigiu între aceleaşi părţi, asupra aceluiaşi obiect şi având aceleaşi temeiuri;

e) reclamantul îşi retrage cererea de arbitraj înainte de emiterea încheierii de punere pe rol a acțiunii.

(3) Când Arbitrajul Internațional sau tribunalul arbitral constată lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale a părţii sau când reprezentantul părţii nu face dovada calităţii sale, se poate da un termen pentru împlinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se împlinesc, arbitrajul va restitui cererea şi va înceta procesul.

(4) Dacă partea în proces persoană fizică decedează şi raportul juridic litigios nu admite succesiunea în drepturi, precum şi în cazul când partea în proces persoană juridică este în dizolvare sau radiată, arbitrajul restituie cererea şi încetează procesul.

(5) Cererea de arbitraj se restituie preşedintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional printr-o încheiere motivată, în care se indică modalitatea de înlăturare a circumstanţelor ce împiedică declanșarea/încetarea procesului arbitral.

(6) În termen de 10 zile de la data înregistrării cererii de arbitraj, preşedintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional dispune, printr-o încheiere, restituirea cererii şi remite reclamantului încheierea şi cererea cu toate actele anexate.

(7) Restituirea cererii de arbitraj nu exclude posibilitatea adresării repetate în arbitraj a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune, împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri dacă reclamantul a lichidat încălcările.

(8) Încheierea prin care Arbitrajul Internațional restituie cererea de arbitraj nu este supusă niciunei căi de atac.

Secţiunea a 3-a

Măsuri asiguratorii în acţiunea arbitrale

Art.123. Măsuri asiguratorii ale acţiunii de către arbitraj.

(1) Dacă părţile nu au convenit altfel, președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional în faza punerii pe rol a acțiunii arbitrale, sau tribunalul arbitral după data constituirii sale poate să dispună, la cererea unei părţi, orice măsuri asigurătorii şi măsuri provizorii, sau să constate anumite împrejurări de fapt, pe care le consideră necesare cu privire la obiectul litigiului, pe motiv că executarea pretenţiei ar putea fi zădărnicită ori împiedicată în mod considerabil, sau că o daună ireparabilă ar fi iminentă. Arbitrajul poate să dispună, cu titlul de măsură asigurătoare şi de măsură provizorie, oricărei părţi să depună garanţia corespunzătoare.

(2) O măsură de asigurare a acțiunii reprezintă o măsură temporară prin care, anterior adoptării hotărârii arbitrale asupra fondului cauzei tribunalul arbitral dispune, între altele:

a) conservarea situației de fapt până la soluționarea litigiului;

b) încuviințarea măsurilor preventive sau abținerii de la anumite acțiuni, care ar putea cauza prejudicii iminente părții sau ar putea prejudicia însăși desfășurarea procedurii arbitrale;

c) încuviințarea măsurilor de conservare a bunurilor pentru a garanta posibilitatea de executare a unei eventuale hotărâri arbitrale și/sau

d) conservarea probelor care prezintă relevanță pentru soluționarea litigiului.

(3) Încheierea cu privire la măsurile prevăzute la alin.(1) se emite de instanța arbitrală în scris şi se trimite câte un exemplar semnat fiecărei părţi a procedurii arbitrale pentru executare benevolă, după caz, încheierea asiguratorie se remite organelor competente pentru informare și consemnare în registre. De la data comunicării încheierii arbitrale, bunurile puse sub sechestru, interdicție sau sub alte măsuri asiguratorii se declară indisponibilizate. Pârâtul nu va face nici-o altă plată sau operațiune care ar diminua bunurile indisponibilizate prin încheierea arbitrală asiguratorie. Orice operațiune efectuată cu sumele de bani sau bunurile indisponibilizate după data comunicării încheierii de asigurare a acțiunii se declară nule.   În caz de împotrivire, executarea acestor măsuri se dispune de către instanţa judecătorească la cererea părţii cointeresate.

(4) Dacă măsura aplicată de arbitraj în litigiile cu element de extraneitate, este una asigurătoare neprevăzută în dreptul intern, instanţa de judecată, la cererea părţii, după ce a ascultat partea opusă, poate încuviinţa executarea unei astfel de măsuri asigurătoare, prevăzute de dreptul intern, similare măsurii dispuse de Arbitrajul Internațional. În asemenea caz, instanţa de judecată poate substitui, la cerere,  măsura dispusă de arbitraj pentru a asigura realizarea scopului ei.

(5) Instanţa de judecată refuză executarea măsurii aplicate de Arbitrajul Internațional numai dacă aceasta:

a)  suferă de un viciu care ar constitui temei pentru desfiinţarea unei hotărâri arbitrale interne prezentelor Reguli;

b)  este incompatibilă cu o măsură solicitată sau aplicată anterior de către o instanţă de judecată sau cu o măsură solicitată anterior unei instanţe judecătoreşti străine, care rămâne a fi recunoscută;

c)  este o măsură asigurătoare neprevăzută de dreptul intern şi nici o măsură potrivită prevăzută de dreptul intern nu a fost solicitată.

(6) Instanţa de judecată poate să asculte partea opusă înaintea emiterii încheierii de încuviinţare a executării măsurii aplicate de Arbitrajul Internațional. Dacă nu a fost ascultată înainte de emiterea încheierii, partea opusă poate face contestaţie. În ambele cazuri, partea opusă poate doar invoca existenţa unui temei pentru refuzul încuviinţării executării în conformitate cu alin. (5). În această procedură, instanţa de judecată nu poate decide asupra unor cereri de despăgubire.

(7) La cererea unei părţi, instanţa de judecată ridică încuviinţarea executării măsurilor aplicate de arbitraj dacă:

a)   termenul de aplicare a măsurii dispuse de arbitraj a expirat;

b)   arbitrajul a limitat sau a ridicat măsura prevăzută la alin. (1),(2);

c)   raporturile şi circumstanţele în care a fost încuviinţată o măsură prevăzută la alin.(1),(2) s-au schimbat astfel încât menţinerea măsurii nu mai este necesară;

d)   în conformitate cu alin.(1), a fost depusă o garanţie care face inutilă executarea măsurii.

(8) Dacă se dovedește că dispunerea unei măsuri în conformitate cu alin.(1) a fost nejustificată, partea care a cerut executarea ei este obligată să despăgubească cealaltă parte pentru prejudiciul cauzat prin executarea măsurii sau prin depunerea de către cealaltă parte a unei garanţii pentru a înlătura executarea măsurii. Pretenţia de despăgubire poate fi înaintată în procedură arbitrală competentă.

(9) Tribunalul arbitral poate solicita oricărei părți să notifice orice schimbare esențială în circumstanțele care au stat la baza solicitării sau aplicării măsurii de asigurare și poate anula sau substitui măsura de asigurare oricând pe parcursul examinării cauzei, la cererea părții împotriva căreia a fost aplicată.

Art.124. Modalitatea asigurării obiectului litigiului arbitral de către instanţa de judecată.

(1) Anterior declanșării procesului arbitrajului sau pe parcursul lui, orice parte poate cere instanţei de judecată competente să încuviinţeze măsurile asigurătorii şi măsurile cu privire la obiectul litigiului ori să constate anumite împrejurări de fapt.

(2) La cererea prevăzută la alin.(1) se anexează în copie cererea de arbitrare sau, în lipsa acesteia, dovada notificării de numire a arbitrului, precum şi convenţia de arbitraj.

(3) Încuviinţarea măsurilor prevăzute la alin.(1) vor fi aduse la cunoştinţa arbitrajului de către partea care le-a solicitat.

Secţiunea 4-a

Pregătirea cauzei arbitrale pentru examinare

Art.125. Măsurile de pregătire a cauzei arbitrale pentru dezbateri.

(1) După constituirea tribunalului arbitral în modul stabilit de prezentele Reguli, Secretariatul Arbitrajului Internațional transmite de îndată tribunalului constituit dosarul.

(2) După constituire, tribunalul arbitral pregăteşte cauza arbitrală pentru dezbateri judiciare pentru a asigura judecarea ei justă şi promptă.

(3) Tribunalul Arbitral constituit verifică din oficiu stadiul litigiului şi decide asupra următoarelor chestiuni necesare pentru completarea dosarului:

a)   verifică competenţa sa jurisdicţională examinării cazului şi excepţiile de procedură;

b)   determină procedura în care ce va examina cauza – generală sau accelerată, ori scrisă;

c)   precizează limba procesului arbitral şi dreptul aplicabil fondului litigiului;

d)  stabileşte locul şi termenul desfăşurării procedurii arbitrale;

e)   fixează ziua primei şedinţe de înfăţişare a participanţilor la proces. 

f)    constată circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a pricinii;

g)   soluţionează problema citării în şedinţă a martorilor şi intervenirii în proces a coreclamanţilor, co-pârâţilor şi a intervenienţilor;

h)  la cererea participanţilor la proces, solicită persoanelor juridice şi fizice probele necesare;

i)   la cererea părţilor sau din oficiu  dispune efectuarea expertizei;

j)   dispune desemnarea specialistului sau traducătorului;

k)  în caz de urgenţă, la cererea părţilor, cercetează la faţa locului înscrisurile şi probele materiale;

l)    dispune măsuri asiguratorii şi măsuri de asigurare a probelor;

m) stabilește ordinea și termenul pentru efectuarea altor acte procedurale.

(4) Încheierea preparatorie se emite de către tribunalul arbitral constituit, fără înştiinţarea participanţilor la proces, cu enumerarea actelor ce urmează a fi efectuate pentru pregătirea pricinii şi cu indicarea termenelor îndeplinirii lor.

(5) Pentru clarificarea tuturor aspectelor legate de pregătirea cauzei pentru dezbateri judiciare, în special a celor referitoare la prezentarea probelor, tribunalul arbitral poate totuși convoca părţile în şedinţă preliminară.

(6) În cadrul pregătirii cauzei arbitrale pentru dezbateri, părțile pot formula cereri de recuzare a arbitrului, a expertului, a specialistului, a traducătorului și a asistentului arbitral, cereri privind completarea temeiului acțiunii, mărirea sau micșorarea cuantumului pretențiilor, completarea acțiunii cu pretenții accesorii sau compensarea valorii obiectului pierdut sau pierit, precum și cereri de renunțare totală sau parțială la acțiune, recunoaștere totală sau parțială a pretențiilor sau demersuri de conciliere. Formularea cererilor de recuzare în etapa dezbaterilor este posibilă doar din motive pe care participantul la proces nu le-a cunoscut și nici nu putea să le cunoască în faza de pregătire a cauzei pentru dezbateri.

Art.126. Stabilirea termenului pentru examinarea cauzei.

(1) Tribunalul arbitral constituit, la data primirii dosarului arbitral de la secretariatul Arbitrajului Internațional, dar nu mai târziu de 5 zile de la data primirii întâmpinării sau, după caz, de la expirarea termenului pentru depunerea referinţei/întâmpinării, pronunţă o încheiere prin care stabileşte primul termen de arbitrare, pentru când părţile vor fi citate.

(2) Termenul de arbitraj se stabileşte astfel încât, de la primirea citaţiei, pârâtul să aibă la dispoziţie cel puţin 15 zile pentru a-şi pregăti apărarea la prima şedinţă de arbitraj. Dacă tribunalul arbitral constată că cauza arbitrală este pregătită pentru a fi examinată în fond, atunci poate dispune examinarea ei în prima zi de înfăţişare.

(3) Secretariatul Arbitrajului Internațional şi tribunalul arbitral constituit va urmări ca intervalul de timp între data înregistrării cererii de arbitrare şi primul termen de arbitrare să nu depăşească 60 de zile, în afară de cazul în care tribunalul arbitral constituit prelungeşte acest termen pentru motive justificate.

Art.127. Schimbarea termenului pentru prima ședință de arbitraj.

(1) Preschimbarea termenului pentru prima şedinţă de arbitraj, se poate face doar la cererea oricărei părţi, din motive temeinice.

(2) Cererea de preschimbare a primului termen se examinează de tribunalul arbitral fără citarea părților.

(3) Încheierea privind preschimbarea termenului primei şedinţe trebuie să fie motivată şi nu este supusă niciunei căi de atac. 

 Capitolul XI
Procedura în fața tribunalului arbitral

Secţiunea 1
Etapa inițială a dezbaterii litigiului

Art.128. Organizarea desfășurării arbitrajului.

(1) În lipsa unui acord al părților sau dacă prezentele Reguli nu dispun altfel, tribunalul arbitral va putea organiza desfășurarea arbitrajului în orice modalitate pe care o consideră potrivită. În toate chestiunile care nu sunt expres prevăzute de prezentele Reguli, tribunalul arbitral va acționa în spiritul acestora.

(2) Procedura arbitrală va cuprinde o fază scrisă și o fază orală, dacă părțile nu au convenit altfel.

(3) Tribunalul arbitral va urmări ca administrarea procedurii să se realizeze într-o manieră imparțială, eficientă și cu celeritate, oferind fiecăreia dintre părți o posibilitatea rezonabilă de a-și susține argumentele și de a-și formula apărările.

(4) De asemenea, tribunalul arbitral poate să aplice și alte proceduri (procedura accelerată sau procedura scrisă) prevăzute de prezentele Reguli de eficientizare a procedurii arbitrale.

Art.129. Atribuţiile tribunalului arbitral în şedinţa arbitrală.

(1) Tribunalul arbitral constituit, în tot cursul dezbaterilor, conduce desfăşurarea acestora, veghează la respectarea normelor de drept şi are puterea de a fixa termenele şi de a ordona masurile necesare examinării cererii de arbitraj. De asemenea, el are îndatorirea să facă respectate şi să respecte el însuşi principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului arbitral.

(2) În cazul, în care părţile nu sunt asistate sau reprezentate de avocat sau de consilieri juridici, tribunalul arbitral poate da îndrumări cu privire la drepturile si obligaţiile ce le revin în proces.

(3) Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, tribunalul arbitral este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.

(4) Tribunalul arbitral are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru privind aflarea adevărului, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. El poate dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.

(5) Tribunalul arbitral hotărăşte numai asupra obiectului cererii deduse arbitrării şi în toate cazurile, are datoria de a încerca împăcarea părţilor. În acest scop el poate solicita înfăţişarea personală a părţilor, chiar dacă acestea sunt reprezentate.

Art.130. Preşedintele şedinţei de arbitraj.

(1) Şedinţele arbitrale sunt conduse de preşedintele şedinţei, reprezentat de arbitrul unic, iar la soluţionarea colegială a pricinii, funcţia de preşedinte a şedinţei o exercită supraarbitrul desemnat.

(2) Preşedintele şedinţei conduce dezbaterile arbitrale, ia măsuri pentru cercetarea exhaustivă, multilaterală a probelor şi circumstanţelor pricinii, pentru clarificarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, înlăturând din dezbateri tot ceea ce nu are legătură cu procesul.

(3) Preşedintele şedinţei ia măsuri pentru asigurarea ordinii cuvenite în şedinţa de arbitraj, dispoziţiile lui fiind obligatorii pentru participanţii la proces, pentru cei care asistă în sală.

Art.131. Poliţia şedinţei arbitrale.

(1) Preşedintele şedinţei exercită poliţia şedinţei arbitrale, putând lua măsuri pentru păstrarea ordinii şi bunei-cuviinţe.

(2) Dacă nu este loc în sală de şedinţe, preşedintele şedinţei înlătură pe cei ce ar veni mai târziu, sau pe cei ce depăşesc numărul locurilor.

(3) Nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme în sala de şedinţă, afară numai dacă le poartă în vederea serviciului ce îndeplineşte.

(4) Pot fi îndepărtaţi din sală minorii şi persoanele care s-au prezentat într-o ţinută necuviincioasă.

(5) Persoana care încalcă ordinea în şedinţă arbitrală este avertizată de preşedintele şedinţei în numele arbitrajului.

(6) Dacă încalcă repetat ordinea, participantul la proces sau reprezentantul avertizat poate fi îndepărtat, prin încheiere, din sală pentru tot timpul dezbaterilor arbitrale sau al unei părţi din şedinţă. După reîntoarcerea persoanei în sală, preşedintele şedinţei, sub sancţiunea nulităţii, îl informează despre actele procedurale efectuate în lipsa lui. Regula dată nu se aplică în cazul când partea îndepărtată din şedinţă a fost asistată de un avocat, sau reprezentant, care a rămas mai departe în sală.

(7) Tribunalul arbitral, de asemenea, poate ca odată cu îndepărtarea din şedinţa arbitrală să aplice persoanelor vinovate de încălcarea ordinii în şedinţă amendă în cuantumul stabilită de prezentele Reguli.

(8) Dacă în cursul examinării cauzei, se comite o faptă ce conţine elemente ale infracţiunii, preşedintele şedinţei constată această faptă, identifică făptuitorul şi se întocmește un proces – verbal. Extrasul din procesul-verbal se trimite parchetului competent.

(9) Dacă avocatul încălcă ordinea în şedinţă arbitrală, arbitrajul comunică procesul-verbal conducerii baroului din care acesta face parte.

(10) În cazul încălcării în masă a ordinii în şedinţă arbitrală, preşedintele şedinţei poate îndepărta din sală toate persoanele care nu iau parte la proces şi examina pricina în şedinţă închisă ori poate amâna procesul.

(11) În cazul amânării procesului din motivul nerespectării măsurilor luate de preşedintele şedinţei în vederea asigurării ordinii şi solemnităţii în şedinţa arbitrală, arbitrajul, la cererea părţii interesate, poate obliga persoanele vinovate la despăgubiri, chiar dacă au fost sancționate cu amendă pentru aceeaşi faptă.

Art.132. Asistentul arbitral.

(1) În cazul desemnării, asistentul arbitral ia toate măsurile pregătitoare, care rezultă din dispoziţiile prezentelor Reguli şi din dispozițiile preşedintelui de şedinţă, necesare pentru ca la termenul fixat examinarea cauzei să nu fie amânată.

(2) Asistentul arbitral face apelul părţilor şi al celorlalte persoane care vor participa la şedinţă, constată care din ele nu s-au prezentat şi din care motive, informând oral instanța.

(3) Asistentul arbitral întocmeşte procesul-verbal al şedinţei arbitrale. Dacă în şedinţă apar divergenţe între asistent şi preşedintele şedinţei, referitor la conţinutul procesului-verbal, asistentul arbitral poate să anexeze la procesul-verbal obiecţiile sale.

Art.133. Consemnarea dezbaterilor arbitrale în procesul –verbal sau în încheierea şedinţei.

(1) Litigiului se examinează de regulă în şedinţă închisă, cu înştiinţarea obligatorie a participanţilor la proces despre locul, data şi ora şedinţei. Examinarea litigiului în şedinţă deschisă se face numai cu încuviinţarea ambelor părţi.

(2) Desfăşurarea şedinţei de arbitraj se consemnează în procesul-verbal al şedinţei întocmit de asistentul arbitral desemnat, iar în lipsa acestuia, într-o încheiere de şedinţă, întocmită de preşedintele şedinţei.

(3) Procesul – verbal sau încheierea de şedinţă se întocmeşte în scris. Pentru redactarea procesului-verbal/încheierii de şedinţă poate fi utilizată stenografierea, înregistrarea audio sau video şi acest fapt se consemnează în procesul-verbal, iar stenograma, înregistrările audio sau video se anexează la procesul-verbal.

(4) Procesul – verbal/încheierea şedinţei de arbitraj trebuie să cuprindă:

a)   ziua, luna, anul, ora începerii şedinţei şi locul arbitrării;

b)  componenţa arbitrajului, numele şi prenumele arbitrilor, precum şi numele şi prenumele asistentului arbitral şi traducătorului, dacă aceştia participă;

c)  numele şi prenumele părţilor şi ale celorlalte persoane care participă la proces şi prezente la şedinţa de arbitraj, precum şi ale celor care lipsesc, cu arătarea calităţii lor procesuale şi cu menţiunea privitoare la îndeplinirea procedurii de citare;

d)  menţiunea dacă şedinţa este publică sau închisă;

e)  consemnarea tuturor acţiunilor arbitrajului în ordinea în care ele s-au desfăşurat;

f)   cererile şi demersurile formulate de părţi şi de ceilalţi participanţi la proces şi încheierile date de arbitraj, fie consemnate în procesul – verbal, fie întocmite separat, cu menţiunea respectivă în procesul-verbal;

g)  faptele de încălcare a ordinii în sala de şedinţă şi măsurile luate faţă de cei care le-au comis;

h)  rezumatul dezbaterilor arbitrale, susţinerilor verbale şi cuvântul în replică;

i)   data când s-a pronunţat hotărârea şi dispozitivul acesteia;

j)   semnătura preşedintelui şedinţei şi a asistentului arbitral, dacă acesta a fost desemnat.

(5) Procesul – verbal/încheierea se redactează în termen de 5 zile de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele şedinţei şi de asistentul arbitral, dacă acesta a fost desemnat. Procesul – verbal poate fi întocmit şi de părţi care, la fel ca şi procesul-verbal integral, se semnează de preşedintele şedinţei şi asistentul arbitral.

(6) După luarea de cunoştinţă de procesul-verbal, partea respectivă, în termen de 3 zile, poate formula obiecţii la acesta. Obiecţiile la procesul-verbal/încheiere de şedinţă se examinează de către preşedintele şedinţei de arbitraj care, poate chema partea care le-a formulat. Rezultatul examinării obiecţiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluţie pe textul obiecţiilor, iar în caz de respingere - prin încheiere motivată.

Art.134. Ordinea şi solemnitatea şedinţei arbitrale.

(1) Când arbitrajul intră în sala de şedinţe sau se retrage în camera de deliberare, cei prezenţi se ridică în picioare. De asemenea, când se dă citire hotărârii sau încheierii arbitrale, inclusiv arbitrii, stau în picioare. La invitaţia preşedintelui şedinţei, toţi îşi ocupă locurile.

(2) Toţi participanţii la şedinţa de arbitraj, martorii, experţii, specialiştii şi traducătorii, se adresează către arbitraj cu cuvintele: „Onorat tribunal arbitral” sau „Stimată instanță”, după care, stând în picioare, fac declaraţii, formulează cereri, răspund la întrebări.

(3) Dezbaterea arbitrală a pricinii se desfăşoară în condiţii de activitate normală şi de securitate a participanţilor la proces.

(4) Participanţii la proces, celelalte persoane prezente în sala de şedinţe au obligaţia de a respecta ordinea stabilită pentru examinarea pricinii.

Art.135. Deschiderea şedinţei arbitrale.

(1) Preşedintele şedinţei va dispune să se întocmească pentru fiecare şedinţă o listă de pricini sorocite să se examineze în acea zi şi care va fi afişată la uşa sălii de şedinţă cu cel puţin o oră înainte de începerea şedinţei.

(2) Pricinile declarate urgente şi cele rămase în divergenţă se vor examina înaintea celorlalte. Părţile pot cere schimbarea rândului, dacă împricinaţii având pricini sorocite înaintea lor nu se împotrivesc.

(3) Preşedintele deschide şedinţa şi anunţă procesul care se soluţionează.

Art.136. Verificarea prezenţei la proces.

(1) Preşedintele şedinţei verifică prezenţa persoanelor citate, motivul neprezentării celor absenţi, identitatea persoanelor prezente, delegațiilor sau împuternicirile.

(2) Examinarea cauzei în şedinţa arbitrală poate avea loc numai dacă părţile sânt legal citate şi procedura de citare este îndeplinită.

(3) În cazul în care examinarea pricinii se amână, părţile, martorii, experţii şi traducătorii prezenţi au termen în cunoștință.

(4) La cererea persoanelor menţionate la alin. (3), tribunalul arbitral le înmânează citaţii spre a le servi drept justificare la locul de muncă în vederea prezentării la noul termen de arbitraj.

(5) Persoanelor prezentate la termen li se eliberează, la solicitare, certificat prin care se certifică prezentarea lor la arbitraj.

Art.137. Stabilirea identităţii traducătorului şi lămurirea obligaţiilor acestora.

(1) Când se tăgăduieşte exactitatea traducerii în limba în care se face arbitrajul a unui act procedural sau a unei scrieri făcută de parte, tribunalul arbitral poate dispune ca traducerea să se facă de un traducător. Pârâtul va face aceasta cerere prin întâmpinare, iar reclamantul la primul termen de înfăţişare.

(2) Dacă un participant la proces, nu cunoaşte limba în care se face arbitrajul, se va folosi un traducător.

(3) Preşedintele şedinţei stabileşte identitatea traducătorului îl informează asupra obligaţiei de a traduce explicaţiile, dispoziţiile şi demersurile persoanelor care nu cunosc limba procesului, precum şi obligaţia de a le traduce explicaţiile, depoziţiile şi demersurile participanţilor la proces, depoziţiile martorilor conţinute în dosar, documentele cărora li s-a dat citire, înregistrările audio, concluziile experţilor, consultaţiile şi explicaţiile specialiştilor, dispoziţiile preşedintelui şedinţei, încheierile arbitrale şi hotărârea arbitrală.

(4) Pentru o traducere cât mai exactă traducătorul poate, prin intermediul președintelui de ședință, să pună întrebări participanţilor la proces, să ia cunoştinţă de procesul - verbal al şedinţei şi să facă observaţii asupra transpunerii corecte în procesul-verbal al şedinţei de arbitraj.

(5) Preşedintele şedinţei, i-a declaraţie scrisă de la traducător, în care se va preciza că acesta îşi va îndeplini obligaţiile cu bună-credinţă şi nu va face traducere intenţionat greşită. Declaraţia, semnată de traducător, se anexează la procesul-verbal al şedinţei de arbitraj.

(6) Traducătorul care se sustrage de a se prezenta în şedinţa arbitrală, sau de a îndeplini obligaţiile sale, i se poate aplica o amendă stabilită de prezentele Reguli și poate rezilierea contractului de angajare, în acest caz arbitrajul dispune desemnarea unui alt traducător.

(7) Preşedintele şedinţei de arbitraj, sau unul din arbitri, poate îndeplini funcţiunea de traducător fără a depune declaraţie menţionată mai sus.

(8) Când cel ce urmează a fi ascultat este mut sau surd şi nu poate fi înţeles, va fi pus să scrie răspunsul. Dacă nu ştie să scrie, se va folosi un tălmaci, aplicându-se dispoziţiile privitoare la prezentul articol.

Art.138. Îndepărtarea martorilor din sala de şedinţe.

După apelul martorilor, preşedintele şedinţei cere ca ei să părăsească sala de şedinţă şi le pune în vedere să nu se îndepărteze fără încuviinţarea lui. Preşedintele şedinţei ia măsuri ca martorii audiaţi să nu comunice cu cei neaudiaţi.

Art.139. Anunţarea completului care va examina cauza.

(1) Preşedintele şedinţei anunţă numele şi prenumele său şi, după caz, şi ale celorlalţi arbitri din complet, al asistentuuil arbitral, ale expertului, specialistului, traducătorului, dacă aceştia participă la examinare, şi informează participanţii despre dreptul lor de a face propuneri de recuzare şi de abţinere de la arbitraj.

(2) Cererile de recuzare sau abţinere se soluţionează conform prevederilor din prezentele Reguli.

Art.140. Stabilirea identităţii participanţilor la proces.

(1) Preşedintele stabileşte identitatea reclamantului şi a pârâtului şi documentele care confirmă calitatea şi împuternicirile lor.

(2) În acelaşi mod se stabileşte identitatea celorlalţi participanţi la proces şi a reprezentanţilor lor.

(3) Preşedintele şedinţei verifică dacă participanţii la proces cunosc drepturile şi obligaţiile ce le incumbă.

Art.141. Stabilirea identităţii expertului şi specialistului.

Dacă la examinarea cauzei participă expertul sau specialistul, preşedintele şedinţei stabileşte identitatea acestora şi le explică drepturile şi obligaţiile lor. Expertul semnează o declaraţie privind cunoaşterea obligaţiilor şi răspunderii pe care o poartă. Declaraţia se anexează la procesul-verbal al şedinţei de arbitraj.

Art.142. Formularea şi soluţionarea cererilor prealabile.

(1) Preşedintele şedinţei întreabă părțile în proces dacă au cereri prealabile.

(2) Cererile vor fi motivate, iar dacă se solicită administrarea unor probe noi, se vor indica faptele şi circumstanţele ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află acestea, iar în privinţa martorilor, experţilor şi specialiştilor se va indica identitate şi adresa lor.

(3) Cererile prealabile formulate de participanţilor la proces se soluţionează prin încheiere arbitrală, după ascultarea, după caz, a opiniilor celorlalţi participanţi la proces.

Art.143. Efectele neprezentării în şedinţa arbitrală a participanţilor la proces şi a reprezentanţilor lor.

(1) Neprezentarea părţii legal citate nu împiedică dezbaterea litigiului. În baza unei cereri motivate, amânarea se poate acorda o singură dată.

(2) Părţile pot să solicite arbitrajului examinarea pricinii în lipsa lor în baza actelor de la dosar.

(3) Vicierea în orice mod a procedurii de citare impune acordarea unui nou termen cu refacerea procedurii de citare.

(4) Dacă reclamantul sau pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în arbitraj şi nu a comunicat arbitrajului motivul neprezentării, sau dacă motivele sânt considerate de arbitraj ca fiind neîntemeiate, sau dacă nu a solicitat examinarea pricinii în lipsa sa, tribunalul arbitral examinează pricina în absenţa acestuia.

(5) Dacă ambele părţi, deşi legal citate, nu se prezintă la termen, tribunalul arbitral va soluţiona litigiul, în afară de cazul în care s-a cerut amânarea pentru motive temeinice. Tribunalul arbitral poate, de asemenea, să amâne soluţionarea litigiului, citând părţile, dacă apreciază că este necesară prezenţa lor la dezbateri ori dispune administrarea unor probe.

(6) Neprezentarea în şedinţă arbitrală a avocatului sau reprezentantului sau a celui care acordă asistenţă juridică părţii, sau a unui alt participant la proces, nu împiedică examinarea pricinii. La solicitarea întemeiată a participantului la proces, arbitrajul poate amâna o singură dată examinarea pricinii din cauza neprezentării motivate a reprezentantului acestuia.

Art.144. Efectele neprezentării în şedinţă arbitrală a martorului, expertului, specialistului.

(1) În cazul neprezentării în şedinţă arbitrală a vreunui martor, a expertului, sau a specialistului legal citaţi, arbitrajul, după ce ascultă opiniile participanţilor la proces, dispune continuarea sau amânarea şedinţei, şi i-a măsurile ce se impun pentru asigurarea prezenţei lor, sau dispune în sarcina părţii care a cerut.

(2) În cazul neprezentării a martorului, a expertului, sau a specialistului, după cea de-a doua citare, nemotivată sau din motive considerate de arbitraj ca fiind neîntemeiate, partea care s-a obligat în asigurarea prezenţei lor în arbitraj, poate fi supusă unei amenzi stabilite de prezentele Reguli, cu decăderea din probă.

(3) Dacă până la finalizarea dezbaterilor arbitrale, martorul, expertul, sau specialistul, se va prezenta, acesta va fi audiat.  

Art.145. Amânarea procesului.

(1) Amânarea procesului se admite în cazurile prevăzute de prezentele Reguli, precum şi în cazurile în care arbitrajul recunoaşte imposibilitatea soluţionării pricinii în şedinţa respectivă din cauza neprezentării participantului la proces sau martorului, expertului, specialistului, traducătorului, fie din cauza necesităţii de a prezenta sau reclama probe suplimentare, de a atrage în proces alte persoane sau de a efectua alte acte procedurale.

(2) În cazul amânării procesului, arbitrajul, în funcţie de timpul necesar citării participanţilor la proces, prezentării de probe sau efectuării de acte procedurale, fixează data noii şedinţe. Părțile prezente au termen în cunoștință.

(3) Partea care a fost prezentă sau reprezentată la un termen nu va mai fi citată în tot cursul arbitrajului.

(4) Termenul în cunoştinţă sau pentru care au fost emise citaţiile nu poate fi preschimbat, decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor.

(5) Când procedura de citare este legal îndeplinită, examinarea, chiar şi asupra fondului, poate continua în ziua următoare sau la termene sArbitrajul Internațional, succesive.

(6) Încheierea de amânare a procesului nu este supusă nici unei căi de atac.

Art.146. Audierea martorilor în cazul amânării procesului.

În cazul amânării procesului, arbitrajul este în drept să audieze martorii prezenţi dacă în şedinţa arbitrală sunt de faţă părţile. Citarea martorilor pentru o nouă şedinţă se face numai în cazuri motivate.

Secţiunea 2-a
Dezbaterea litigiului în fond

Art.147. Arbitrarea cauzei în fond.

(1) Preşedintele şedinţei de arbitraj anunţă începerea examinării cauzei în fond. Examinarea cauzei în fond începe cu un raport asupra pricinii, prezentat de preşedintele şedinţei sau de un arbitru. După aceasta, preşedintele clarifică dacă, reclamantul îşi susţine pretenţiile, dacă pârâtul recunoaşte pretenţiile reclamantului şi dacă părţile doresc să încheie o tranzacţie.

(2) În cadrul examinării pricinii în fond, preşedintele şedinţei este obligat să creeze condiţii pentru ca participanţii la proces să-şi expună considerentele referitor la circumstanţele de fapt şi de drept ale pricinii, să facă completări şi să prezinte probe în condiţiile prezentelor Reguli. În acest scop, arbitrajul trebuie, după caz, să elucideze împreună cu participanţii la proces circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi să cerceteze probele din dosar.

Art.148. Renunţarea la arbitraj şi renunţarea la drept.

(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la arbitraj, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă. Renunţarea la arbitraj se constată prin încheiere de încetare a procesului. Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii, arbitrajul, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli. Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea la procedura arbitrală nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.

(2) În caz de renunţare la însuşi dreptul pretins, arbitrajul va înceta procesul, cu excepţia cazului în care partea opusă îi solicită să se pronunţe asupra pretenţiei. În acest caz, arbitrajul dă o hotărâre prin care va respinge cererea în fond şi va hotărî asupra cheltuielilor. Renunţarea asupra dreptului se face în şedinţă sau prin înscris autentic. Înainte de admiterea renunţării la drept, arbitrajul explică, în cadrul şedinţei arbitrale, reclamantului efectele juridice a renunţării.

Art.149. Recunoaşterea acţiunii de către pârât şi tranzacţia părţilor.

(1) Recunoaşterea acţiunii de către pârât sau condiţiile tranzacţiei de împăcare se consemnează în procesul-verbal/încheierea şedinţei arbitrale şi se semnează de ambele părţi.

(2) Preşedintele şedinţei trebuie să insiste, pentru ca părţile să soluţioneze pe cale amiabilă litigiul sau unele probleme litigioase. În acest scop, arbitrajul poate acorda părţilor, la cerere, un termen de conciliere şi poate cere prezentarea lor personală în arbitraj chiar dacă sunt reprezentate în proces.

(3) Dacă recunoaşterea acţiunii de către pârât sau tranzacţia părţilor sunt exprimate în cereri scrise, adresate arbitrajului, ele se anexează la dosar, fapt menţionat în procesul-verbal/încheierea şedinţei de arbitrare.

(4) Înainte de a admite recunoaşterea acţiunii de către pârât, înainte de a confirma tranzacţia părţilor, arbitrajul explică pârâtului sau părţilor efectele acestor acte de procedură.

(5) În cazul confirmării tranzacţiei, arbitrajul pronunţă o Hotărârea prin care dispune încetarea procesului. Hotărârea trebuie să conţină condiţiile tranzacţiei, confirmate de arbitraj. În cazul recunoaşterii acţiunii de către pârât şi admiterii ei de către arbitraj, se pronunţă o hotărâre de admitere a pretenţiilor reclamantului.

(6) Dacă respinge recunoaşterea acţiunii de către pârât sau dacă nu confirmă tranzacţia părţilor, arbitrajul pronunţă în acest sens o încheiere motivată şi examinează pricina în fond.

Art.150. Modificarea pretenţiilor din acţiunea arbitrală.

(1) În cazul modificării pretenţiilor din acţiune, dacă este cazul, arbitrajul va amâna procesul, acordând un termen pârâtului pentru prezentarea întâmpinării/referinței.

(2) Cererea nu se socoteşte modificată şi nu se va da termen, ci se vor trece în procesul –verbal/încheierea de şedinţă declaraţiile verbale făcute în arbitraj:

a)   când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;

b)   când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea pretențiilor;

c)   când precizează valoarea obiectului pierdut sau pierit;

d)   când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.

Art. 151. Explicaţiile participanţilor la proces.

După prezentarea raportului asupra pricinii, arbitrajul ascultă explicaţiile reclamantului şi ale persoanei care a intervenit în proces din partea reclamantului, ale pârâtului şi ale intervenientului care participă din partea pârâtului, precum şi ale celorlalţi participanţi la proces. Participanţii la proces au dreptul să-şi pună reciproc întrebări. Tribunalul arbitral are dreptul să pună participanţilor la proces oricând întrebări. Preşedintele şedinţei poate acorda de mai multe ori cuvânt părţilor, după caz.

Art. 152. Stabilirea consecutivităţii cercetării probelor.

După ce ascultă explicaţiile participanţilor la proces, tribunalul arbitral, luând în considerare opinia acestora, stabileşte consecutivitatea cercetării probelor, care poate fi modificată ulterior. În primul rând,  dacă părţile nu convin altfel, în primul rând, se cercetează probele prezentate de reclamant.

Art.153. Procedura de audiere a martorului.

(1) Înainte de a audia martorul, preşedintele şedinţei de judecată stabileşte identitatea acestuia, îi explică drepturile şi obligaţiile procedurale şi solicită să semneze o declaraţie prin care acesta se obligă să depună mărturii complete şi sincere.

(2) Arbitrajul nu poate să recurgă la mijloace de constrângere şi nici să aplice sancţiuni martorilor pentru depunerea cu bună ştiinţă a unor mărturii mincinoase. Pentru luarea acestor măsuri, partea sau părţile se pot adresa instanţei judecătoreşti competente.

(3) Partea care a solicitat citarea în arbitraj a martorului poate renunţa la audierea lui. Partea adversă însă poate cere interogarea martorului prezent în şedinţă de arbitraj.

(4) Fiecare martor este audiat separat. Preşedintele şedinţei constată atitudinea martorului faţă de participanţii la proces, îi propune să comunice arbitrajului tot ceea ce cunoaşte personal despre subiectul audierii.

(5) Martorului i se pot pune întrebări cu permisiunea preşedintelui şedinţei de arbitraj. Prima care pune întrebări este persoana la a cărei cerere a fost citat martorul şi reprezentantul acesteia, urmează ceilalţi participanţi la proces şi reprezentanţii lor. Tribunalul arbitral are dreptul să pună întrebări martorului în orice moment al audierii lui.

(6) Tribunalul arbitral poate audia din nou martorul, după caz, în aceeaşi şedinţă sau în şedinţa următoare, poate face confruntarea martorilor pentru a se clarifica asupra depoziţiilor contradictorii ale acestora.

(7) În cazul în care constată că întrebarea adresată martorului de către un participant la proces este ofensatoare sau tinde să dovedească un fapt ce nu se referă la pricină, arbitrajul nu o va încuviinţa.

(8) Martorul audiat rămâne în sala de şedinţă până la încheierea dezbaterilor arbitrale, dacă tribunalul arbitral nu va permite retragerea lui din sală.

Art.154. Folosirea de către martor a unor însemnări.

În timpul depoziţiilor, martorul se poate folosi de însemnări în cazul în care depoziţiile lui se referă la cifre şi date. Însemnările se prezintă tribunalului arbitral şi participanţilor la proces şi pot fi anexate la dosar în baza unei încheieri arbitrale.

Art.155. Audierea martorului minor.

(1) La audierea martorului în vârstă de până la 14 ani ori, când arbitrajul găseşte de cuviinţă, la audierea martorului în vârstă de la 14 până la 16 ani, va fi citat să asiste un pedagog. Sunt citaţi, după caz, şi părinţii, înfietorii, tutorele sau curatorul minorului. Persoanele menţionate, precum şi participanţii la proces, pot, cu permisiunea preşedintelui şedinţei, să pună întrebări martorului, să-şi expună considerentele referitor la persoana martorului şi la conţinutul depoziţiilor lui.

(2) În cazuri excepţionale, când trebuie constatate unele circumstanţe ale pricinii, arbitrajul poate dispune, printr-o încheiere, ascultarea minorului în camera de consiliu fără ca părţile sau alte persoane să fie de faţă. După revenirea completului în sala de şedinţe, participanţilor la proces li se comunică depoziţiile martorului minor.

(3) După ce a fost audiat, martorul în vârstă de până la 16 ani părăseşte sala de şedinţe, dacă tribunalul arbitral nu consideră că prezenţa lui este necesară.

Art.156. Audierea participantului cu handicap fizic.

Dacă cel ce urmează a fi audiat de arbitraj este mut sau surd ori dacă, din alte motive, nu se poate exprima, întrebările şi răspunsurile se fac în scris şi se anexează la procesul-verbal, iar dacă nu poate citi şi scrie, se foloseşte de un traducător.

Art.157. Consemnarea depoziţiilor martorului în proces - verbal.

(1) Depoziţiile martorului se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de arbitraj de către tribunalul arbitral, sau de asistentul arbitral dacă a fost desemnat şi se semnează pe fiecare pagină şi la sfârşitul lor de preşedintele şedinţei, de asistentul arbitral şi de martor, după ce acesta din urmă ia cunoştinţă de ele. Refuzul sau imposibilitatea martorului de a semna se consemnează în procesul-verbal.

(2) Orice completare, schimbare şi ştersătură în depoziţie trebuie acceptată şi semnată de preşedintele şedinţei, de asistentul arbitral şi de martor, sub sancţiunea nulităţii lor. Locurile nescrise din depoziţie trebuie împlinite cu linii, astfel încât să nu se poată adăuga nimic.

(3) Depoziţiilor martorilor, obţinute la faţa locului în modul stabilit de prezentele Reguli, li se dă citire în şedinţă de arbitraj.

Art.158. Cercetarea înscrisurilor.

(1) Înscrisurilor şi proceselor-verbale privind cercetarea înscrisurilor, încheiate la faţa locului în modul stabilit de prezentele Reguli, li se dă citire în şedinţă de arbitraj, apoi se prezintă participanţilor la proces şi reprezentanţilor, după caz, experţilor, specialiştilor şi martorilor.

(2) Partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la şedinţă originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte spre păstrarea arbitrajului, sub pedeapsa de a nu se ţine seama de înscris.

(3) Dacă partea potrivnică nu poate să-şi dea seama de exactitatea copiei faţă cu originalul înfăţişat în şedinţă, arbitrajul va putea obliga partea să depună originalul în păstrarea arbitrajului.

(4) Înscrisurile depuse de părţi rămân dobândite arbitrării şi nu se mai pot retrage fără învoirea părţii potrivnice.

(5) Înscrisurile depuse în original nu vor putea fi retrase, decât după ce se vor lăsa copii legalizate de tribunalul arbitral, la care s-a făcut depunerea.

Art.159. Cercetarea probelor materiale.

(1) Probele materiale se cercetează de arbitraj şi se prezintă spre examinare participanţilor la proces şi reprezentanţilor lor, precum şi experţilor, specialiştilor şi martorilor, după caz. Persoanele cărora li s-au prezentat probe materiale pot atrage atenţia arbitrajului asupra circumstanţelor aferente actului cercetării. Declaraţiile depuse se consemnează în procesul-verbal/încheierea şedinţei de arbitraj.

(2) Proceselor-verbale privind cercetarea probelor materiale încheiate la faţa locului li se dă citire în şedinţă de arbitraj, după care participanţii la proces pot prezenta explicaţii asupra lor.

Art.160. Examinarea la faţa locului.

(1) Înscrisurile şi probele materiale greu sau imposibil de a fi prezentate în arbitraj pot fi examinate şi cercetate la locul lor de aflare sau păstrare. Referitor la examinarea şi cercetarea probelor la faţa locului arbitrajul pronunţă o încheiere.

(2) Despre locul, data şi ora examinării probelor la faţa locului arbitrajul comunică participanţilor la proces şi reprezentanţilor lor. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea. Sunt citaţi, după caz, experţii, specialiştii şi martorii.

(3) Rezultatele examinării şi cercetării probelor la faţa locului se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de arbitraj. La acesta se anexează planurile, schițele, desenele tehnice, calculele, copiile de pe documente făcute sau verificate în procesul cercetării probelor, înregistrările video, fotografiile de pe înscrisuri şi probele materiale făcute în timpul cercetării la faţa locului, precum şi raportul de expertiză, explicaţiile specialistului.

Art.161. Reproducerea înregistrărilor audio-video, cercetarea lor.

(1) Reproducerea înregistrărilor audio-video are loc în sala de şedinţe sau în o altă încăpere special amenajată, consemnându-se în procesul-verbal al şedinţei de arbitraj semnele distinctive ale surselor de probă reproductivă şi data reproducerii. După aceasta, arbitrajul audiază explicaţiile participanţilor la proces. Reproducerea înregistrării audio-video poate fi repetată în întregime sau parţial.

(2) Pentru elucidarea unor date din înregistrările audio-video, arbitrajul poate antrena în proces un specialist sau, după caz, poate dispune efectuarea unei expertize.

Art.162. Cererea de declarare a probelor ca fiind false.

(1) În cazul în care oricare parte declară că, proba din dosar este falsă, persoana care a prezentat-o poate cere arbitrajului să o excludă ca mijloc de probaţiune şi să soluţioneze pricina în baza altor probe.

(2) Pentru verificarea declaraţiei de defăimare a probei ca fiind falsă, arbitrajul poate dispune efectuarea unei expertize sau poate propune părţilor să prezinte alte probe.

(3) Dacă persoana care defăimează înscrisul indică autorul sau complicele falsului, arbitrajul poate amâna examinarea pricinii, prezentând procurorului proba împreună cu procesul-verbal respectiv.

(4) Când cazul nu conţine elementele constitutive ale infracţiunii, falsul se va cerceta de arbitraj prin orice mijloc de probă.

Art.163. Cercetarea concluziei expertului.

Concluziei expertului i se dă citire în şedinţa de arbitraj. Pentru clarificarea sau completarea concluziei, expertului i se pot adresa întrebări. Prima care adresează întrebări expertului este persoana la a cărei cerere a fost dispusă efectuarea expertizei şi reprezentantul ei, urmează ceilalţi participanţi la proces şi reprezentanţii lor. Dacă efectuarea expertizei a fost dispusă de arbitraj din oficiul, primii care adresează întrebări expertului sunt reclamantul şi reprezentantul lui. Arbitrajul are dreptul să adreseze întrebări expertului în orice moment al audierii lui.

Art.164. Efectuarea expertizei suplimentare sau a expertizei repetate.

(1) Raportul de expertiză examinat în şedinţă de arbitraj se apreciază de arbitraj deopotrivă cu celelalte probe şi nu are pentru aceasta forţă probantă prestabilită. Respingerea raportului de expertiză trebuie să fie motivată în hotărârea arbitrală sau în încheierea cu privire la efectuarea expertizei suplimentare ori a expertizei repetate.

(2) În cazul în care raportul de expertiză nu este suficient de clar sau nu este deplin, arbitrajul poate dispune în şedinţă de arbitraj efectuarea unei expertize suplimentare, încredinţând-o aceluiaşi sau unui alt expert.

(3) Dacă respinge raportul de expertiză din motivul netemeiniciei lui sau al contradicţiilor dintre raporturile mai multor experţi, arbitrajul poate dispune în şedinţă de arbitraj efectuarea unei expertize repetate, încredinţând-o unui alt expert sau unor alţi experţi.

Art.165. Consultaţia specialistului.

(1) La cercetarea înscrisurilor sau a probelor materiale, la audierea şi vizionarea înregistrărilor audio-video, la dispunerea unei expertize, la audierea martorilor, la adoptarea de măsuri privind asigurarea probelor, precum şi în probleme de drept litigios, arbitrajul, printr-o încheiere, poate atrage, din oficiu sau la cererea oricărui participant la proces, specialişti în domeniul respectiv pentru consultaţii, explicaţii şi ajutor tehnic (la fotografieri, la elaborare de planuri şi schițe, la selectare de probe (modele) pentru expertiză, la evaluare de bunuri etc.).

(2) Persoana citată în calitate de specialist este în drept să răspundă la întrebări, să dea în scris sau oral consultaţii şi explicaţii, să-i acorde asistenţă tehnică, după caz.

(3) Specialistul dă în arbitraj explicaţii scrise sau orale, în funcţie de cunoştinţele profesionale şi de genul activităţii sale, fără a efectua investigaţii speciale.

(4) Consultaţiei şi explicaţiei scrise a specialistului li se dă citire în şedinţă de arbitraj. Ele se anexează la dosar. Consultaţia şi explicaţia orală a specialistului se consemnează în procesul-verbal/încheierii şedinţei de arbitraj.

(5) Pentru clarificarea şi completarea consultaţiei, specialistului i se pot adresa întrebări. Prima care adresează întrebări este persoana la a cărei cerere specialistul este antrenat în proces, precum şi reprezentantul ei, urmează ceilalţi participanţi la proces şi reprezentanţii lor. Dacă specialistul a fost antrenat în proces din oficiul tribunalului arbitral, primii care îi adresează întrebări sânt reclamantul şi reprezentantul lui. Arbitrajul are dreptul să adreseze întrebări specialistului în orice moment al audierii lui.

Art.166. Finalizarea arbitrării cauzei în fond.

(1) După examinarea tuturor probelor din dosar, preşedintele şedinţei de arbitraj precizează dacă participanţii la proces şi reprezentanţii acestora doresc să dea explicaţii suplimentare ori să formuleze cereri sau, după caz, demersuri noi pentru completarea materialelor din dosar.

(2) Dacă nu se fac astfel de cereri sau demersuri noi sau după soluţionarea cererilor şi demersurilor formulate şi îndeplinirea în cazurile necesare a acţiunilor procesuale suplimentare, preşedintele şedinţei declară finalizarea examinării cauzei, trecând la dezbateri orale.

(3) Preşedintele şedinţei de arbitraj explică participanţilor la proces că ele, în dezbaterile orale, şi tribunalul arbitral la adoptarea hotărârii, sunt în drept să facă trimiteri numai la probele cercetate în şedinţa arbitrală.

Secţiunea 3-a
Etapa finală a dezbaterilor

Art.167. Dezbaterile orale.

(1) Dezbaterile orale constau în luările de cuvânt ale participanţilor la proces.

(2) În dezbaterile orale, primii care iau cuvânt sânt reclamantul şi reprezentantul lui, urmează pârâtul şi reprezentantul lui. Persoanele care au intervenţie în proces, iau cuvânt după ce au vorbit părţile şi reprezentanţii lor. Dacă există mai mulţi reprezentanţi ai participantului la proces, ordinea cuvântărilor lor o stabileşte arbitrajul.

(3) În concluziile lor, participanţii la dezbaterile orale nu au dreptul să se refere la probe noi care nu au fost examinate în cadrul procesului arbitral. În cazul în care trebuie prezentate probe noi, participanţii la dezbaterile orale pot cere reluarea examinării pricinii pe probe, indicând totodată, care anume circumstanţe vor fi examinate suplimentar şi în baza căror probe. Arbitrajul, ascultând opiniile celorlalte părţi, pronunță o încheiere motivată privind admiterea sau respingerea cererii sau demersului respectiv.

(4) Arbitrajul nu poate limita durata dezbaterilor orale, însă preşedintele şedinţei de arbitraj are dreptul să întrerupă cuvântările participanţilor la proces dacă aceştia, în susţinerile lor, depăşesc limitele cauzei ce se arbitrează.

(5) Dezbaterile orale se desfășoară în aceeași zi însă, pentru motive întemeiate dezbaterile orale pot fi suspendate. Suspendarea nu poate depăşi 3 zile.

Art.168. Replica.

După punerea concluziilor participanţii la proces pot să mai ia o dată cuvântul în replică, în legătură cu cele susținute de partea adversă. Dreptul la ultima replică aparţine întotdeauna pârâtului şi reprezentantului său.

Art.169. Concluzii scrise.

(1) După examinărea cauzei în fond, părţile în loc de dezbateri orale pot să depună arbitrajului concluzii scrise.

(2) Concluziile scrise și depuse la dosar au caracter obligatoriu pentru arbitraj şi se anexează la dosar.

Art.170. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii.

(1) După încheierea dezbaterilor orale, arbitrajul se retrage în camera de consiliu pentru adoptarea hotărârii, fapt despre care preşedintele şedinţei de arbitraj îi anunţă pe cei prezenţi în sala de şedinţe. Din motive întemeiate, deliberările şi pronunţarea hotărârii pot fi amânate cu cel mult 20 zile. În unele cazuri, se poate adopta numai dispozitivul hotărârii, redactarea hotărârii motivate amânându-se pe acelaşi termen.

(2) În cazul în care cauza se examinează de arbitru unic, el poate adopta hotărârea respectivă imediat în sala de şedinţă. Dacă este necesar, pentru soluţionarea cauzei, arbitru unic poate anunţa întrerupere pentru aceeaşi zi sau, după caz, amână pronunţarea hotărârii pe un termen de cel mult 20 zile.

(3) În cazul amânării pronunţării hotărârii, arbitrajul informează părţile despre locul, data şi ora pronunţării ei.

(4) După semnarea hotărârii, arbitrajul revine în sala de şedinţe, unde preşedintele şedinţei sau unul dintre arbitri dă citire hotărârii arbitrale.

(5) Arbitrajul se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedura, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea pricinii. Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru examinarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.

(6) Arbitrajul poate lua hotărâre în cauza arbitrală pe baza de înscrisuri, documente şi de alte dovezi scrise, prezentate de părţi, fără dezbateri orale ale cauzei, dacă aşa au prevăzut părţile sau dacă ele au renunţat la dezbaterile orale, ori cauza a fost examinată în procedură scrisă.

(7) Dacă este expusă într-o limbă pe care participanţii la proces nu o cunosc, hotărârea arbitrală trebuie citită de traducător în limba în care s-a desfăşurat procesul ori în limba utilizată de ei în proces.

(8) În cazul în care la adoptarea hotărârii se formulează opinie separată, aceasta se anexează la dosar.

(9) După pronunţarea hotărârii, preşedintele şedinţei de arbitraj declară închisă şedinţa de arbitraj.

Secţiunea 4-a
Suspendarea dezbaterii arbitrale în fond

Art.171. Obligaţia arbitrajului de a suspenda procesul.

(1) Procedura arbitrală se suspendă de drept în cazul:

a)  când ambele părţile o cer;

b)  decesului sau reorganizării părţii în proces ori a intervenientului principal, dacă raportul juridic litigios permite succesiunea în drepturi, afară de cazul când partea interesată cere amânarea procesului pentru introducerea în cauză a succesorilor;

c) delegării către un organ competent străin efectuarea actelor de procedură, comisie rogatorie;

d) inițierii medierii, concilierii sau alte forme de soluționare extrajudicară a litigiului prin tranzacție. 

(2) Faptele arătate mai sus nu împiedică pronunţarea hotărârii, dacă ele s-au ivit după închiderea dezbaterilor.

(3) Suspendarea procesului invocă suspendarea curgerii tuturor termenelor de procedură, precum şi încetarea temporară a actelor procedurale, cu excepţia celor de asigurare a acţiunii şi a probelor.

(4) Actele procedurale efectuate în timpul suspendării procesului nu au efect juridic.

Art.172. Suspendarea arbitrajului.

La cererea participanţilor la proces sau din oficiu, arbitrajul poate suspenda procesul în cazul în care:

a)  dezlegarea pricinii depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistența unui drept, ce face obiectul unei alte judecăţi;

b)  s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea;

c)  a dispus efectuarea unei expertize;

d) cauza nu poate fi judecată înainte de soluționarea unei alte cauze conexe;

Art.173. Termenele de suspendare a procesului.

Procesul se suspendă, în baza unei încheierii fără cale de atac:

a) până la precizarea succesorului în drepturi al persoanei ieşite din proces;

b) până la prezentarea de către organul competent străin a delegației de acordare a asistenței juridice;

c) pe perioada desfășurării medierii și/sau concilierii;

d) până la data rămânerii irevocabile a hotărârii, deciziei, sentinţei sau încheierii judecătoreşti sau până la data hotărârii emise în baza materialelor examinate pe cale administrativă sau în ordinea jurisdicţiei constituţionale;

e) până la prezentarea în instanţă a raportului de expertiză;

Art.174. Reluarea procesului.

După dispariția cauzelor care au dus la suspendarea procesului, arbitrajul dispune, la cererea participanţilor la proces sau din oficiu, reluarea procesului. În acest caz, arbitrajul citează participanţii la proces conform prezentelor Reguli.

Secţiunea 5-a
Hotărârea arbitrală

Art.175. Actele arbitrale de dispoziţie.

 (1) Asupra problemelor remise arbitrajului spre soluţionare în fond se decide prin hotărâre. În formă de încheiere se emite dispoziţia arbitrajului prin care nu se soluţionează fondul pricinii.

(2) În cazul în care arbitrajul încetează să efectueze procedura arbitrală fără a decide asupra problemelor remise spre soluţionare, o astfel de încetare are loc prin încheiere. În litigiile cu element de extraneitate, încetarea procedurii arbitrale are loc prin pronunţarea încheierii de către arbitraj în cazul în care:

a)      reclamantul îşi retrage pretenţiile, cu excepţia cazului când pârâtul ridică obiecţii, iar arbitrajul recunoaşte că pârâtul are un interes legitim ca litigiul să fie soluţionat în mod definitiv;

b)      părţile au convenit asupra încheierii procedurii arbitrale;

c)       arbitrajul constată că, din anumite motive, continuare procedurii a devenit inutilă sau imposibilă.

(3) Dacă, părţile au încheiat o tranzacţie asupra litigiului, arbitrajul poate, la cererea părţilor, să o confirme prin hotărâre.

Art.176. Procedura deliberării.

(1) În toate cazurile, pronunţarea trebuie să fie precedată de deliberarea în secret, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu, cu participarea tuturor arbitrilor care au participat la judecarea cauzei, consemnându-se în hotărâre această participare. Divulgarea deliberărilor este interzisă.

(2) Tribunalul arbitral deliberează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, care asculă opiniilie arbitrilor, începând cu cel mai nou în funcţiune sau cu cel mai tânăr dintre arbitri, el pronunţându-se cel din urmă. Fiecare soluţie urmează să fie expusă în curgere logică, să cuprindă introducere, considerente și dispozitiv.

(3) Când tribunalul arbitral este compus dintr-un număr fără soţ de arbitri, hotărârea se ia, dacă nu se întruneşte unanimitatea, cu majoritate de voturi. Arbitrul care a avut o altă părere îşi va redacta şi va semna opinia separată, cu arătarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.

(4) Dacă majoritatea voturilor nu se poate întruni, pricina se va delibera din nou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau cel mult a doua zi. Părerile arbitrilor trebuie să fie totdeauna motivate înainte de examinarea divergenţei, afară de cazul când deliberarea se face chiar în ziua când s-a ivit divergenţa. Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă, dacă, după examinarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, arbitrii ale căror păreri se apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere. Arbitrii pot reveni asupra părerilor lor, care au pricinuit divergenţa. După examinarea punctelor rămase în divergenţă, arbitrajul va putea continua deliberarea pricinii.

Art.177. Problemele soluţionate la deliberarea hotărârii.

(1) La deliberarea hotărârii, tribunalul arbitral apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, dreptul aplicabil soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii. Arbitrajul soluţionează litigiul în temeiul contractului şi al normelor de drept aplicabile, ţinând seama când este cazul şi de uzanţele comerciale. Pe baza acordului expres al părţilor, arbitrajul poate soluţiona litigiul în echitate sau ca mediator amiabil.

 (2) Dacă, în timpul deliberărilor, consideră necesară clarificarea unor noi circumstanţe importante pentru soluţionarea pricinii sau cercetarea suplimentară a unor probe, arbitrajul emite o încheiere de reluare a dezbaterilor arbitrale, stabilindu-se un nou termen de arbitrare, cu citarea părţilor, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului prevăzut de prezentele Reguli. După examinarea pricinii în fond, arbitrajul audiază din nou susţinerile orale ale participanţilor la proces.

(3) Tribunalul arbitral adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant. Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, arbitrajul, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii. Dacă reclamantul renunţă la arbitrare sau la însuşi dreptul pretins, mai înainte de constituirea arbitrajului, procedura arbitrală se închide printr-o încheiere a preşedintelui/vicepreședintelui Arbitrajului Internațional.

Art.178. Pronunţarea şi redactarea hotărârii.

(1) După ce s-a întrunit majoritatea, se va pronunţa de îndată hotărârea care se semnează, sub sancţiunea nulităţii, de către toţi arbitrii care au participat la deliberare, inclusiv de arbitrul care are opinie separată. Hotărârea se pronunţă de preşedinte, în şedinţă, chiar în lipsa părţilor. Când motivarea hotărârii nu se poate face până la data pronunţării, ea se va face în termen de cel mult 20 zile, sub condiţia încadrării în termenul arbitrajului prevăzut de prezentele Reguli, însă partea ei introductivă şi dispozitivul trebuie să fie comunicate de arbitraj în aceeaşi şedinţă în care s-au încheiat dezbaterile arbitrale. Dispozitivul hotărârii se depune la dosar.

(2) Dacă tribunalul arbitral a fost constituit din mai mulţi arbitri, supraarbitrul va putea însărcina pe unul din arbitri cu redactarea hotărârii. Opinia arbitrului rămas în minoritate va trebui redactată și depsă în acelaşi timp cu hotărârea.

(3) După semnarea hotărârii, nici un arbitru nu poate reveni asupra deciziei sale. În cazul în care, după pronunţare, unul dintre arbitri este în imposibilitate de a semna hotărârea redactată, în locul lui semnează preşedintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional. În toate cazurile, pe hotărâre se menţionează cauza care a împiedicat arbitrul să semneze hotărârea. Lipsa semnăturilor poate fi complinită oricând în cursul procesului.

(4) După pronunţarea hotărârii arbitrale, fiecărei părţi i se înmânează ori i se expediază câte o copie, semnată de arbitri. Hotărârea se remite părţilor în cel mult 20 zile de la pronunţare. Hotărârea arbitrală remisă părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.

Art.179. Forma şi cuprinsul hotărârii.

(1) Hotărârea arbitrală se emite în scris şi constă din parte introductivă, parte descriptivă, motivare şi dispozitiv.

(2) În partea introductivă se indică locul şi data adoptării; denumirea arbitrajului care o pronunţă; numele membrilor tribunalului arbitral, al asistentului arbitral; numele şi domiciliul, pentru persoane fizice, denumirea şi sediul, pentru persoane juridice, sau reşedinţa părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces, al reprezentanţilor; referinţa la convenţia de arbitraj în al cărei temei s-a procedat la arbitraj; obiectul litigiului şi pretenţia înaintată soluţionării, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei.

(3) În partea descriptivă se indică pretenţiile reclamantului, obiecţiile pârâtului şi explicaţiile celorlalţi participanţi la proces.

(4) În motivare se indică: circumstanţele pricinii constatate de arbitraj, probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de arbitraj la respingerea unor probe, normele de drept de care s-a călăuzit arbitrajul, iar în cazul arbitrajului în echitate, motivele care stau la baza soluţiei. Hotărârea arbitrală nu va conţine motivare în cazurilor când părţile au convenit ca motivele să nu fie menţionate sau când hotărârea arbitrală a fost emisă în condiţii convenite de părţi, conform tranzacţiei de împăcare.

(5) Dispozitivul cuprinde concluzia arbitrajului privind admiterea sau respingerea integrală sau parţială a acţiunii, taxa arbitrală, cheltuielile de soluţionare a litigiului, distribuirea acestor cheltuieli între părţi, semnăturile arbitrilor.

(6) În cazul în care arbitrajul stabileşte modul şi termenul de executare a hotărârii, sau ia măsuri pentru asigurarea executării, în dispozitiv se face o menţiune în acest sens.

Art.180. Hotărârea cu privire la cheltuieli.

(1) În măsura în care părţile nu au convenit altfel, tribunalul arbitral va decidă printr-o hotărâre arbitrală în ce fracţiune părţile trebuie să suporte cheltuielile de procedură arbitrală, inclusiv cheltuielile lor de participare adecvată la arbitraj. Arbitrajul decide asupra repartizării între părţi a cheltuielilor de procedură arbitrală, luând în considerare circumstanţele fiecărui caz, în special rezultatul procedurii arbitrale.

(2) Când cheltuielile arbitrale sânt determinate, arbitrajul decide asupra fracţiunii din cheltuieli pe care trebuie să o suporte fiecare parte. Dacă cheltuielile nu au fost determinate sau dacă determinarea lor este posibilă abia după încheierea procedurii arbitrale, arbitrajul trebuie să decidă cu privire la fracţiunea din cheltuieli printr-o hotărâre arbitrală independentă.

(3) La cererea pârâtului, arbitrajul poate decide şi asupra obligaţiei reclamantului de a rambursa/ suporta cheltuielile dacă arbitrajul s-a declarat incompetent din cauza inexistenţei unei convenţii arbitrale.

(4) Decizia asupra determinării fracţiunii de cheltuieli pe care trebuie să o suporte fiecare parte şi asupra obligaţiei de rambursare a cheltuielilor trebuie să aibă forma unei hotărâri arbitrale.

Art.181. Hotărârea care consfinţeşte învoiala părţilor.

(1) Dacă, în timpul procedurii arbitrale, părţile aplanează litigiul, tribunalul arbitral încetează de a desfăşura procedura şi, la solicitarea părţilor şi în lipsa obiecţiilor din partea sa, fixează această înţelegere în forma unei hotărâri arbitrale, conform condiţiilor convenite între părţi.

(2) Părţile se pot înfăţişa oricând în cursul procesului, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească învoiala lor.

(3) Hotărârea arbitrală pronunţată în condiţiile stabilite de părţi se adoptă în conformitate cu prezentele Reguli, având forma unei hotărâri arbitrale. O asemenea hotărâre are acelaşi statut şi se execută ca orice hotărâre arbitrală referitoare la soluţionarea fondului litigiului.

Art.182. Hotărârile parţiale.

Dacă pârâtul recunoaşte o parte din pretenţiile reclamantului, arbitrajul, la cererea acestuia, va da o hotărâre parţială în măsura recunoaşterii.

Art.183. Hotărârea privind perceperea unei sume de bani.

Arbitrajul, pronunţând hotărârea de încasare a unei sume de bani, consemnează în dispozitiv, cu cifre şi litere, suma şi moneda în care se percepe.

Art.184. Hotărârea privind încheierea sau modificarea contractului.

În dispozitivul hotărârii privind litigiul de încheiere, ajustare sau modificare a unui contract se menţionează soluția asupra fiecărei clauze discutabile din contract. În litigiul de încheiere a contractului se menţionează tipul contractului şi clauzele în temeiul cărora părţile sânt obligate să încheie contractul.

Art.185. Hotărârea adoptată în interesul mai multor reclamanţi sau împotriva mai multor pârâţi.

(1) La pronunţarea hotărârii în interesul mai multor reclamanţi, arbitrajul menţionează măsura în care hotărârea se raportă fiecărui reclamant sau caracterul solidar al dreptului de urmărire.

(2) Dacă hotărârea se adoptă împotriva mai multor pârâţi, arbitrajul menţionează măsura în care hotărârea trebuie executată de fiecare pârât sau caracterul solidar al răspunderii lor.

Art.186. Rectificarea şi interpretarea hotărârii. Hotărârea adiţională.

(1) După pronunţarea hotărârii, arbitrajul care a pronunțat-o nu este în drept să o anuleze nici să o modifice.

(2) Arbitrajul, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, este în drept să rectifice greşelile sau omisiunile din hotărâre privitor la nume, calitate procesuală și susținerile părților sau orice alte erori materiale sau de calcul evidente din hotărârea arbitrală ori din încheieri.

(3) Dacă sânt necesare explicaţii referitor la sensul, extinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau dacă hotărârea cuprinde dispoziţii contradictorii, arbitrajul poate, la cererea participanţilor la proces sau a organului de executare a hotărârii, să dea explicaţii asupra dispozitivului ori să omită dispoziţiile contradictorii fără a modifica cuprinsul hotărârii. Explicarea hotărârii este admisibilă dacă nu a fost executată şi nu a expirat termenul de executare silită.

(4) Arbitrajul care a pronunţat hotărârea poate, din oficiu sau la cererea participanţilor la proces, să emită o hotărâre adiţională dacă:

a)      nu s-a pronunţat asupra unei pretenţii în a cărei privinţă participanţii la proces au prezentat probe şi au dat explicaţii;

b)      rezolvând problema dreptului în litigiu, nu a indicat suma adjudecată, bunurile ce urmează a fi remise sau acţiunile pe care pârâtul trebuie să le îndeplinească;

c)       nu a rezolvat problema repartizării între părţi a cheltuielilor de arbitraj ori a omis să se pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor sau reprezentanţilor cu privire la cheltuielile de arbitraj a căror compensare li se cuvine.

(5) Hotărârea de completare/redactare, de interpretare sau de corectare a greşelilor se dau cu citarea părţilor. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea pricinii. Aceste acte fac parte integrantă a hotărârii arbitrale.

(6) Orice îndreptare a unei erori materiale sau lămurire a unei hotărâri arbitrale se va întocmi în forma prevăzută pentru hotărârea arbitrală, se va ataşa la hotărâre făcând corp comun cu aceasta, fiind depusă în dosarul litigiului arbitral.

(7) Hotărârea de rectificare, hotărârea de interpretare şi hotărârea adiţională ca şi hotărârea arbitrală pronunţată pot fi desfiinţate numai prin acţiune în anulare.

(8) Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor generate de completare, interpretare sau corectare a hotărârii arbitrale.

Art.187. Hotărârea privind scoaterea cererii de pe rol sau repunerea pe rol

(1) În cazul în care desfășurarea normală a litigiului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezentele Reguli, tribunalul arbitral î-i va face o înștiințare scrisă, prin care i se va indica obligațiile ce îi revin, inclusiv privitor șa cheltuielile de arbitraj,  termenul pentru aducerea lor la îndeplinire, precum și consecințele neconformării.

(2) Dacă reclamantul nu răspunde sau nu se conformează obligațiilor ce îi revin în termenul stabilit, litigiul se scoate de pe rol prin hotărâre, fără a se restitui taxa de arbitraj.

(3) Tribunalul arbitral scoate cererea de pe rol și în cazul în care:

a) o parte renunță la pretenție, cu excepția cazului în care partea opusă solicită tribunalului să se pronunțe asupra pretenției;

b) cererea este semnată și depusă în arbitraj de o persoană fără calitate;

c) părțile citate legal nu s-au prezentat la ședința arbitrală după a doua citare și nici nu au solicitat examinarea cauzei în absența lor;

d) reclamantul citat legal nu s-a prezentat a doua oară în ședința arbitrală, nu a comunicat arbitrajului motivele neprezentării sau motivele sunt considerate de tribunal ca fiind neîntemeiate, sau nu a solicitat examinarea cauzei în absența sa, iar pârâtul nu solicită soluționarea cauzei în fond;

e) Arbitrajul Internațional a amânat sau a eșalonat plata taxei arbitrale, iar reclamantul nu a plătit-o în termenul stabilit de arbitraj;

f) în alte cazuri prevăzute de prezentele Reguli sau de lege.

(4) În cazul scoaterii cererii de pe rol, procesul încetează printr-o hotărâre arbitrală. După înlăturarea circumstanțelor care duc la scoaterea cererii de pe rol, persoana interesată poate adresa Arbitrajului Internațional o nouă cerere, conform dispozițiilor generale a prezentelor Reguli.

(5) Dacă hotărârea arbitrală a fost desființată de instanța de judecată, tribunalul arbitral, iar în lipsa acestuia, președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional prin încheiere va repune pe rol cauza arbitrală în vederea unor dezbateri suplimentare, stabilindu-se un nou termen de arbitrare, cu citarea, după caz, a părților, sub condiția dacă cauza nu se examinează în lipsa părților, pe baza probelor anexate la dosar. La reexaminarea cauzei arbitrale taxa de arbitraj suplimentară nu se achită.

Art.188. Asigurarea executării hotărârii.

Concomitent cu pronunțarea unei hotărâri privind încasarea unor sume de bani, sau predarea și/sau revendicarea unor bunuri sau a contravalorii lor, tribunalul arbitral, la cererea părții interesate, depusă cel târziu în timpul pledoariilor, este în drept să dispună în dispozitivul hotărârii aplicarea măsurilor de asigurare. 

Art.189. Efectele hotărârii arbitrale.

(1) Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie. Ea se aduce la îndeplinire de bunăvoie de partea împotriva căreia s-a pronunţat, de îndată sau în termenul arătat în hotărârea arbitrală.

(2) Asistentul arbitral are obligația de a comunica hotărârea părților în termen de 3 zile de la data semnării de către arbitri.

(3) Hotărârea arbitrală comunicată părţilor are efectele unei hotărâri judecătoreşti definitive.

(4) Hotărârea arbitrală constituie titlu executoriu şi se execută silit, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.

(5) Hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiunea în anulare, pentru motivele expres și limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă.

Capitolul XII
Procedura de arbitraj simplificată

Art. 190. Domeniul de aplicare.

(1) Procedura arbitrală simplificată se aplică atunci când valoarea litigiului arbitral este mai mică de 1 000 000 lei/MDL sau în cazul în care părțile convin asupra aplicării acestora indiferent de cuantum.

(2) Pentru stabilirea valorii cererii potrivit alin. (1) nu se iau în considerare dobânzile, cheltuielile de arbitrare și alte venituri accesorii.

(3) După primirea acțiunii arbitrale a cărei valoare se estimează conform alin.(1), Arbitrajul Internațional va informa părțile privitor la aplicarea procedurii simplificate.

Art.191. Constituirea tribunalului arbitral.

(1) În cazul procedurii arbitrale simplificate, dacă părțile nu convin expres altfel, tribunalul arbitral se constituie dintr-un singur arbitru.

(2) Arbitrul va fi desemnat de către părți în termenul comunicat de către Secretariatul Arbitrajului Internațional, sau după caz de președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

(3) Prin convenția de arbitraj sau prin acord comun, părțile pot conveni asupra numirii arbitrului unic direct de către președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

Art.192. Desfășurarea procedurii simplificate.

(1) După constituirea tribunalului arbitral, niciuna dintre părți nu va putea modifica sau formula noi pretenții decât cu aprobarea prealabilă a tribunalului arbitral, care va putea fi dată după luarea în considerare a naturii noilor pretenții, stadiul procedurii arbitrale, prejudiciile aduse celeilalte părți prin întârzierea procedurilor, precum și alte circumstanțe relevante.

(2) Prima ședință arbitrală va avea loc în termen de cel mult 15 zile de la data prezentării întâmpinării sau expirării termenului de depunere a referinței din partea pârâtului. Tribunalului arbitral constituit poate prelungi acest termen la cererea motivată a părților sau din oficiu, în măsura în care consideră că este necesar.

(3) Tribunalul arbitral poate adopta procedura pe care o consideră adecvată. Nu vor fi încuviinţate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporţionate faţă de valoarea cererii de arbitrare sau a cererii reconvenţionale.

(4) După consultarea părților, tribunalul arbitral poate decide ca soluționarea litigiului arbitral să se efectueze numai pe baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

(5) Audierile se pot ține prin videoconferință, telefon sau orice mijloc similar de comunicare.

(6) Comunicarea înscrisurilor de către părți și tribunalul arbitral se efectuează de regulă prin poștă electronică, cu excepția situației în care tribunalul arbitral stabilește altfel.

Art.193. Hotărârea arbitrală emisă în procedura simplificată.

Hotărârea arbitrală se pronunță în termen de cel mult 3 (trei) luni de la data primului termen de arbitrare. Președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional poate prelungi acest termen la cererea motivată a tribunalului arbitral sau din oficiu, în măsura în care consideră că este necesar.

Art.194. Completarea normelor de procedură simplificată.

Prezentele norme ce reglementează procedura simplificată se completează cu dispozițiile cuprinse în Regulile de procedură arbitrală ale Arbitrajului Internațional.

Capitolul XIII
Procedura arbitrală scrisă

Art. 195. Condiţiile declanşării procedurii scrise.

(1) Prin convenția de arbitraj, sau prin acord comun, părțile pot prevedea ca litigiul ivit să fie soluționat de Arbitrajul Internațional în procedură arbitrală scrisă.

(2) În cazul dacă nu s-a stabilit în convenţia arbitrală sau prin acordul părţilor, odată cu sesizarea Arbitrajului Internațional, reclamantul poate solicita ca litigiul să fie examinat în procedură scrisă, care are loc în baza înscrisurilor, documentelor şi altor dovezi scrise, fără dezbateri orale şi fără prezenţa părţilor. Acceptarea procedurii arbitrale scrise de către pârât se va face în scris în termenul prevăzut pentru prezentarea referinţei/întîmpinării. Nedepunerea referinţei/întîmpinării nu înseamnă recunoaşterea aplicării procedurii scrise. 

(3) În cazul dacă reclamantul nu a solicitat în cererea arbitrală examinarea litigiului în procedură scrisă, propunerea dată o poate face pârâtul odată cu întâmpinarea/referința. În acest caz, reclamantul cel târziu până la data primei ședințe arbitrale, este în drept să prezinte acordul sau refuzul în procedura solicitată.

(4) Acceptul scris a părţilor de a supune litigiul soluţionării în procedură arbitrală scrisă, prezumă direct renunţarea părţilor de a participa la şedinţele arbitrale, la dezbaterile orale ale cauzei şi la pronunţarea hotărârii arbitrale, şi împuternicirea arbitrajului de a lua hotărâre în cauza arbitrală în baza de înscrisuri, documente şi de alte dovezi scrise fără citarea şi prezenţa părţilor. Părţile prin acord comun pot trece la procedură arbitrală scrisă în orice fază a procesului arbitral.

(5) Odată cu acceptarea procedurii arbitrale scrise, pârâtul este obligat ca excepţiile şi alte mijloace de apărare pe care nu le-a menţionat în referinţă/întâmpinare să le ridice în cel mult 15 zile de la data depunerii referinţei. La o dată ulterioară, pârâtul este decăzut din dreptul de a prezenta excepţii.

Art.196. Constituirea tribunalului arbitral.

(1) În cazul procedurii arbitrale scrise, dacă părțile nu convin expres altfel, tribunalul arbitral se constituie dintr-un singur arbitru.

(2) Arbitrul va fi desemnat de către părți în termenul comunicat de către Secretariatul Arbitrajului Internațional, sau după caz de președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

(3) Prin convenția de arbitraj sau prin acord comun, părțile pot conveni asupra numirii arbitrului unic direct de către președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

Art.197. Specificul examinarea litigiului în procedura scrisă.

(1) Procedura arbitrală scrisă se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu.

(2) După constituirea tribunalului arbitral, acesta va stabili de urgenţă data examinării litigiului, care va avea loc la sediul Arbitrajului Internațional, sau în alt loc stabilit de tribunalul arbital, în şedinţă închisă, fără prezenţa părţilor, pe baza actelor de la dosar.

(3) Tribunalul arbitral poate totuși dispune citarea participanților la proces dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar. În cazul în care tribunalul arbitral a fixat un termen pentru înfățișarea părților, acestea trebuie citate.

(4) Fiecare dintre părţi are sarcina sa dovedească prin probele trimise, faptele pe care îşi întemeiază în litigiu pretenţia sau apărarea. Dacă, după ce i s-au comunicat cererea de arbitraj și înscrisurile anexate, pârâtul nu depune referință/întâmpinare, soluționarea cererii se face în baza materialelor anexate la dosar.

(4) În vederea soluţionării litigiului, tribunalul arbitral poate cere părţilor explicaţii scrise cu privire la obiectul cererii şi faptele litigiului şi poate dispune administrarea oricărei probe prevăzute de lege. Administrarea probelor se efectuează în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Aprecierea probelor se face de tribunalul arbitral constituit potrivit intimei convingeri.

(5) Toate declaraţiile, înscrisurile sau alte informaţii pe care o parte le-a prezentat arbitrajului trebuie să fie comunicate şi celelalte părţi. De asemenea, orice concluzie a expertului sau orice înscris cu caracter probator, pe care arbitrajul le ia în consideraţie la pronunţarea hotărârii, trebuie să fie comunicate părţilor.

(6) Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de conţinutul încheierilor, precum şi de actele dosarului şi la cerere să li se elibereze copie certificată de pe acestea.

(7) De îndată ce tribunalul constituit va considera că toate împrejurările cauzei sunt suficient lămurite, închide procedura arbitrală scrisă, trecând la luarea hotărârii, care se pronunţă în lipsa părţilor. Hotărârea arbitrală va fi comunicată părţilor în cel mult 10 zile de la data pronunţării ei.

(8) Dispoziţiile procedurii arbitrale generale referitor la cererea de arbitrare, întâmpinare/referință, cererea reconvenţională, comunicarea actelor, măsurile asiguratorii şi măsuri vremelnice, administrarea probelor, actele de dispoziţie, contestarea şi executarea hotărârii arbitrale etc., se aplică în măsura în care nu contravin principiilor şi normelor stabilite pentru procedura arbitrală scrisă.

Capitolul XIV
Procedura de confirmare a tranzacției extrajudiciare

Art. 198. Declanșarea procedurii de confirmare a tranzacției extrajudiciare.

 (1) Tranzacţiile încheiate în litigiile civile şi comerciale pe cale prealabilă, se confirmă în condiţiile prezentului capitol, dacă examinarea litigiului soluţionat prin tranzacţie ar fi de competenţa Arbitrajului Internațional, conform clauzei arbitrale inserate în contract, sau prin încheierea compromisului dintre părți.

(2) Prezentul capitol se aplică în mod corespunzător și procedurii de confirmare a tranzacțiilor încheiate nemijlocit de către părți pentru a preveni un proces ce poate să înceapă.

(3) În cazul procedurii arbitrale de confirmare a tranzacției, dacă părțile nu convin expres altfel, tribunalul arbitral se constituie dintr-un singur arbitru.

(4) Prin tranzacție sau prin compromis, părțile vor desemna arbitrul unic care va examina cererea de confirmare a tranzacției, ori pot conveni asupra numirii arbitrului unic direct de către președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional.

(5) În cererea de confirmare a tranzacţiei se indică:

a) instanţa arbitrală căreia îi este adresată cererea;

b) numele și prenumele arbitrului unic și acordul acestuia de a judeca cererea, ori solicitarea ca arbitrul unic să fie desemnat de către președintele/vicepreședintele Arbitrajului Internațional;

c) numele și prenumele sau denumirea părţilor litigante, domiciliul sau sediul acestora, numerele de telefon/fax, adresa electronică şi alte date de contact;

d) data încheierii tranzacţiei;

e) clauza arbitrală sau compromisul prin care părțile au delegat competența de judecare arbitrajului;

f) solicitarea părţii interesate de a se confirma tranzacţia;

g) după caz, datele de contact ale reprezentantului legal al reclamantului.

(6) La cererea de confirmare a tranzacţiei se anexează:

a) tranzacţia în original;

b) convenţia sau compromisul arbitral;

c) actele ce confirmă discernământul civil al părților și împuternicire reprezentanților;

d) dovada achitării taxei arbitrale;

e) după caz, actele ce atestă executarea parţială a tranzacţiei.

(7) Dacă cererea a fost depusă cu încălcarea prevederilor prezentului articol, acesteia nu i se dă curs de instanța arbitrală.

(8) Cererea de confirmare a tranzacţiei se judecă de tribunalul arbitral constituit în regim de urgenţă, în termen de 10 zile lucrătoare de la data constituirii tribunalului și în prezența părţilor litigante.

(9) Înainte de a confirma tranzacţia, arbitrajul dă citire tranzacţiei și explică părţilor efectele acesteia, despre care fapt se consemnează în procesul-verbal al ședinței, care se semnează de ambele părți.

(10) În cazul admiterii cererii, tribunalul arbitral emite o hotărâre de confirmare a tranzacţiei și de încetare a procesului arbitral, care este un document executoriu, susceptibil de executare silită.

(11) Dacă nu confirmă tranzacţia părţilor, tribunalul arbitral pronunţă în acest sens o hotărâre motivată, prin care explică părților, că sunt în drept să intenteze proces arbitral separat pentru soluționarea litigiului în fond, conform Regulilor de procedură arbitrală.

Capitolul XV
Dispoziţii speciale privind arbitrajul ad-hoc

Art.199. Asistenţa Arbitrajului Internațional în organizarea arbitrajului ad-hoc.

(1) În cazul unui arbitraj ad-hoc organizat de părţi pentru soluţionarea unui litigiu determinat, Arbitrajul Internațional le poate acorda asistenţă, la cererea lor comună sau a uneia dintre ele, urmată de acceptarea celeilalte părţi, formulată în scris, şi cu plata taxei arbitrale aferente.

(2) Asistenta Arbitrajului Internațional în organizarea arbitrajului ad-hoc constă în următoarele activităţi sau numai în unele dintre ele, potrivit înţelegerii cu părţile:

a)      numirea, în conformitate cu convenţia arbitrală şi cu prezentele Reguli de procedură arbitrală, a arbitrilor şi a supraarbitrului şi, în general, îndeplinirea sau, după caz, verificarea îndeplinirii formalităţilor de constituire a arbitrajului, precum şi evaluarea onorariilor arbitrilor astfel numiţi;

b)      punerea la dispoziţia părţilor a prezentelor Reguli de procedură arbitrală, precum şi a unei liste de arbitri, ambele având caracter facultativ pentru părţi;

c)       furnizarea, la cererea arbitrilor, de date, informaţii sau documentaţii referitoare la soluţiile doctrinare şi jurisprudenţiale într-o anumită problemă;

d)      asigurarea accesului la serviciile de secretariat ale arbitrajului, constând în operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi evidenţa corespondenţei, citarea părţilor şi comunicarea actelor, emiterea diverselor înştiinţări către părţi şi arbitri, consemnarea dezbaterilor în încheieri de şedinţă, îndosarierea actelor, întocmirea şi păstrarea registrelor, precum şi orice alte asemenea lucrări necesare bunei desfăşurări a arbitrajului;

e)      asigurarea unui spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea arbitrajului;

f)        urmărirea şi facilitarea arbitrajului astfel încât acesta să se desfăşoare în bune condiţii şi să se finalizeze în termenul stabilit;

f)        examinarea, la cererea arbitrajului şi a părţilor, a proiectului de hotărâre arbitrală sub aspectul formei şi/sau al unor probleme de drept, fără însă a se impieta asupra libertăţii de decizie a arbitrilor.

(3) În cazul în care litigiul este trimis spre soluţionare în arbitraj ad-hoc, oricare dintre părţile în litigiu poate sesiza Arbitrajul Internațional, pentru a înlătura piedicile care apar în procesul de organizare şi desfăşurare a procedurii arbitrale.

Capitolul XV
Dispoziţii finale

(1) Prezentele Reguli se completează cu dispoziţiile de drept comun de procedură civilă în măsură în care acestea sunt compatibile cu arbitrajul şi cu natura comercială și civilă a litigiilor.

(2)  Prezentele Reguli sint aprobate prin decizia biroului ALARM nr.1 din 01.03.2019 şi se aplică începând cu data de 01 martie 2019. Odată cu intrarea în vigoare a prezentelor Reguli, se abrogă Regulile de procedură arbitrală anteroare.

(3) Prezentele Reguli de procedură arbitrală se publică pe pagina web a Arbitrajului Internațional de pe lângă Asociația Lichidatorilor și Administratorilor din Republica Moldova.

 

Publicatii